Conform Wikipedia.org cea mai veche lucrare canadiană de science fiction a fost publicată în 1896 și poartă titlul de Tisab Ting sau The Electric Kiss, un roman semnat de Ida May Ferguson din New Brunswick sub pseudonimul „Dyjan Fergus”. Situat la sfârșitul secolului al XX-lea în Montreal, acesta era un „geniu electric”: un „învățat din China” care pețește și câștigă o soție canadiană prin cunoștințele sale superioare științifice, așa cum sunt descrise în „Sărutul electric”. Este interesant în principal din cauza datei de publicare timpurie și a autorului feminin. Romanul a fost retipărit în 1980.

La începutul anilor 1980, Robert J. Sawyer a înființat Ontario Science Fiction Club, în timp ce Bunch of Seven a devenit primul cenaclu de science-fiction din Canada, contribuind la succesul unor autori cum ar fi S.M. Stirling și Tanya Huff sau Cory Doctorow. Autorii De Lint, Huff și Guy Gavriel Kay au devenit cunoscuți pentru utilizarea specificului canadian în science fiction și fantasy, iar William Gibson a fost pionierul subgenului cyberpunk cu revoluționarul său roman Neuromancer.

Până în anii 1990 science fiction-ul canadian s-a maturizat și a devenit recunoscut pe plan internațional; autorii mainstream, cum ar fi Margaret Atwood, au început să includă SF în repertoriul lor.

În 1992 s-a înființat Canada’s National Association of Speculative Fiction Professionals.

O parte din autorii canadieni au fost traduși și în limba română, în special Margaret Atwood, A. E. van Vogt, Robert Charles Wilson, Robert J. Sawyer, William Gibson, Steven Erikson și Kelley Armstrong.

În revista Helion Online au apărut povestiri de autorii canadieni: Claude Lalumière (Maxim Fujiyama și alte persoane), Richard Salter (Ierimâine) și Costi Gurgu (Colecționarul de timp).

O listă succintă se poate vedea în continuare: Margaret Atwood, John Clute, Charles de Lint, Cory Doctorow, James Alan Gardner, William Gibson, Ed Greenwood, Tanya Huff, H. L. Gold, Nalo Hopkinson, Guy Gavriel Kay, Thomas P.Kelley, Judith Merril, Spider Robinson, Robert J. Sawyer, Karl Schroeder, Judith și Garfield Reeves-Stevens, A. E. van Vogt și Robert Charles Wilson. Vezi mai mulți autorii canadieni pe wikipedia.org: List of Canadian science fiction and fantasy authors.

În Canada sunt acordate următoarele premii, de literatură science-fiction, fantasy, filme, în limba engleză sau franceză:

  • Premiile Aurora (Prix Aurora Awards) – pentru romane de science fiction canadian (engleza și franceză), administrate de Canadian Science Fiction & Fantasy Association
  • Premiile Boréal (Prix Boréal) – pentru opere canadiene în limba franceză din genul science-fiction
  • Premiul Sunburst (Sunburst Award) – premiul anual jurizat pentru roman canadian din genurile cuprinse sub denumirea de ficțiune speculativă, în două categorii: adulți și tineri
  • Premiul Constellation (Constellation Award) – acordat actorilor, scriitorilor și artiștilor tehnici pentru excelență în filmul și televiziunea science-fiction, selectat de publicul canadian

Filmele science fiction din Canada includ:

Margaret Atwood

Margaret Eleanor Atwood (născută pe 18 noiembrie 1939) este un poet, romancier, critic literar, eseist, inventator, profesor și activist ecologist canadian. Din 1961 a publicat șaptesprezece cărți de poezie, șaisprezece romane, zece cărți de ficțiune, opt colecții de proză scurtă, opt cărți pentru copii și un roman grafic, precum și o serie de mici ediții de poezie și ficțiune. Atwood și scrierile ei au câștigat numeroase premii și distincții, inclusiv Premiul Man Booker, Premiul Arthur C. Clarke, Premiul Guvernatorului General, Premiul Franz Kafka, precum și National Book Critics și Premiile PEN Center USA Lifetime Achievement Awards.

Atwood este, de asemenea, inventatoarea și dezvoltatoarea tehnologiei LongPen și a tehnologiilor asociate care facilitează scrierea robotică la distanță a documentelor. Un număr important de lucrări au fost adaptate pentru film și televiziune, ceea ce a contribuit la creșterea expunerii și audienței sale.

Ca romancier și poet, lucrările lui Atwood cuprind o varietate de teme, inclusiv genul și identitatea, religia și mitul, puterea limbii, schimbările climatice și „politica puterii”. Multe dintre poeziile ei sunt inspirate de mituri și basme care o interesau de la o vârstă fragedă. Printre contribuțiile sale la literatura canadiană, Atwood este fondatoarea Premiului Griffin pentru Poezie și a Trustului Scriitorilor din Canada.

Mai multe informații despre Margaret Atwood pe pagina dedicată ei pe Wikipedia.org.

Trilogia MaddAddam

  • Oryx and Crake (2003, finalist la Premiul Booker 2003 și Premiul General al Guvernatorului din 2003 și selectat pentru Premiul Orange pentru Ficțiune din 2004), publicat în limba română sub titlul de Oryx și Crake, traducător Florin Irimia, editura Art, 2017 și editura Leda (Corint) în 2008, traducere de Florin Irimia.
  • The Year of the Flood (2009, al doilea volum din seria Oryx and Crake, inclus pe lista de lungă durată pentru Premiul literar internațional Dublin 2011), publicat în limba română sub titlul de Anul potopului, traducător Diana Marin-Caea, editura Art, 2017
  • MaddAddam (2013) (al treilea roman în trilogia Oryx and Crake, Goodreads Choice for Best Science Fiction 2013), publicat în limba română sub titlul de MaddAddam, traducător Diana Marin-Caea, editura Art, 2018

Alte romane publicate în limba română

  • Inima cedează ultima, editura Art, 2019, traducere de Irina Negrea, o distopie.
    „După ce economia orașului s-a prăbușit, iar străzile au început să fie pline de bande de vandali, Charmaine și Stan și-au părăsit casa și s-au refugiat în mașină, trăind de pe-o zi pe alta din venitul pe care femeia reușea să-l obțină la barul unde lucra.” (descrierea editurii)
  • Povestea Slujitoarei, editura Paladin, 2017, traducere de Diana Marin-Caea.  Romanul a câștigat Premiul General al Guvernatorului şi trofeul Arthur C. Clarke, ocupându-şi locul binemeritat în rândul distopiilor literare alături de 1984, de George Orwell şi Fahrenheit 451, de Ray Bradbury. Adaptarea cinematografică a fost semnată de regizorul Volker Schlöndorff.
    „Guvernul noii republici Galaad abrogă aproape toate drepturile femeilor, tratându-le pe cele capabile de procreare, cum este cazul lui Offred, ca proprietate a clasei conducătoare. Femeile sunt îndoctrinate prin reeducare silită, într-o viziune despre lume care amintește de Vechiul Testament. Bântuită încă de amintirea vieții de dinaintea instaurării regimului teocratic, când avea o familie, Offred se luptă să facă față realității înspăimântătoare.” (descrierea editurii)
    Vezi și recezia: „Povestea slujitoarei” – Margaret Atwood, scrisă de Miloș Dumbraci
  • Pui de cotoroanță, editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei, 2017, traducere de Dragoș Cojocaru
    „Margaret Atwood a scris romanul Furtunii perfecte, purtându-și cititorii prin Canada zilelor noastre, din societatea elevată a unui mare Festival Shakespeare până în sistemul penitenciar, din lumea coruptei clase politice până în cea a deținuților de drept comun. Fenomenele paranormale, comunicarea cu cei dragi chiar și dincolo de moarte adaugă un plus de originalitate acestei bijuterii literare care se citește cu sufletul la gură și care, deși urmează îndeaproape coordonatele textului-sursă (uzurparea, pierderea, remușcările, dorința de răzbunare, răzbunarea prin iertare), propune un final cu totul neașteptat. „Pui de cotoroanță“ este unul dintre apelativele folosite în Furtuna de Prospero și Ariel pentru Caliban.” (descrierea editurii)
  • Ochi-de-pisică, editura Polirom, traducere din limba engleză și note de Virgil Stanciu
    „Elaine, o pictoriță la mijlocul vieții, ajunge cu ocazia unei expoziții retrospective la Toronto, orașul unde a copilărit. Odată cu tablourile pe care le descrie, în mintea ei se deapană scene de demult, imaginile unei familii tot timpul pe fugă, ale unui trio de prietene cu porniri sadice, ale iubiților care-au învățat-o dragostea, ura sau trădarea, care i-au conturat ființa. Tulburător, amuzant cu măsură, nostalgic, Ochi-de-pisică este romanul unei femei ce se luptă să descurce firul unei vieți năpădite de uitare.” (descrierea editurii)
  • Asasinul orb, editura Polirom, traducere din limba engleză și note de Lidia Gradinaru
    „Romanul Asasinul orb a primit Man Booker Prize în 2000, în 2001 a fost nominalizat la Orange Prize for Fiction, iar în 2002 la International IMPAC Dublin Literary Award. Revista Time l-a declarat cel mai bun roman al anului 2000 și l-a inclus pe lista celor mai bune 100 de romane scrise în limba engleză din 1923 până în prezent.” (descrierea editurii)

Robert J. Sawyer

Robert James Sawyer (născut la 29 aprilie 1960) este un scriitor canadian de science fiction. A publicat 23 de romane și proză scurtă în Analog Science Fiction and Fact, Povestiri uimitoare, Spec, Natura și multe antologii. Sawyer a câștigat Premiul Nebula (1995), Premiul Hugo (2003) și Premiul Memorial John W. Campbell (2006).

Sawyer s-a născut în Ottawa, Ontario și este acum rezident al Mississauga.

În proza sa Sawyer explorează frecvent intersecția dintre știință și religie, raționalismul câștigând frecvent în fața misticismului. Sawyer explorează adesea noțiunea de conștiință umană copiată sau încărcată, încărcarea minții, în romanul său Mindscan, dar și în Flashforward, Golden FleeceThe Terminal Experiment, „Furtul de identitate”, „Biding Time” sau „Shed Skin”.

  • Mai multe informații despre Robert James Sawyer (în limba engleză) pe pagina sa de pe Wikipedia.org, sau de pe site-ul său personal.
  • Vezi și o prezentare a lui Robert J. Sawyer, scrisă de Lucian-Dragoș Bogdan și publicată în Helion Online #97 / iunie 2019.

Despre Robert J. Sawyer, autorul Lucian-Dragoș Bogdan scrie: Claritatea stilului lui Sawyer a fost comparată de Orson Scott Card cu cea a lui Isaac Asimov. Sunt perfect de acord cu asta, toate cele trei cărți fiind ușor de citit. E drept că la asta a contribuit și faptul că, de fiecare dată, s-a apelat la traducători foarte buni. În ceea ce mă privește, mi s-a părut că proza autorului canadian aduce puțin și cu a unui predecesor, A. E. van Vogt, în sensul că, spre final, se modifică radical scala la care se raportează evenimentele. Toate încep la nivelul mundan, cunoscut, evoluând apoi spre un sfârșit paroxistic când reperele sunt cosmice, iar protagoniștii dobândesc abilități ce-i transformă aproape în super-eroi. Chiar dacă nu mi s-a părut întotdeauna că Sawyer a reușit să facă natural această tranziție (totuși, a realizat-o mult mai bine ca van Vogt), am apreciat enorm încercarea de a provoca mintea umană să-și depășească limitele, să opereze cu abstractizări.

În limba română au fost publicate romanele:

  • Alegerea lui Hobson (The Terminal Experiment), editura Nemira, 2008, traducere de Antuza Genescu.
    „Ideea de la care pornește este cea a detectării unui tipar al minții ce părăsește corpul după moarte. Pentru a realiza acest lucru, protagonistul creează trei clone electronice ale personalității sale: una ce simulează sufletul nemuritor într-un habitat artificial, una căreia i s-au eliminat din gândire necesitățile fiziologice și una identică originalului, păstrată pe post de „martor” al evenimentului. Romanul a fost recompensat cu premiul Nebula în 1995. „Alegerea lui Hobson” reprezintă o sintagmă legată de un proprietar de cai din sec. XVI-XVII, care-și punea clienții să aleagă între cel mai apropiat cal de ușa grajdului și… niciun cal. Cu alte cuvinte, este vorba despre o opțiune aparent exprimată liber, dar care nu constituie cu adevărat o opțiune.” (Lucian-Dragoș Bogdan în Robert J. Sawyer)
  • Programatorul divin (Calculating God), editura Corint, 2009, traducere de Mihai-Dan Pavelescu.
    „În acest roman, omenirea primește vizita unei civilizații extraterestre care a descoperit în univers planete unde a existat cândva viață, dar acum sunt pustii. Chiar și planeta „musafirilor” a trecut prin cinci evenimente cataclismice, despărțite de sute de milioane de ani. Extratereștrii cred că universul a fost creat de o entitate care a dezvoltat și apoi distrus mai multe civilizații, încărcându-le într-un soi de matrici virtuale, pentru un scop pe care doresc să-l descopere.” (Lucian-Dragoș Bogdan în Robert J. Sawyer)
  • Flashforward (Flashforward), editura Leda, 2011, traducere de Ana-Veronica Mircea.
    „Acțiunea se petrece la CERN, unde un experiment menit obținerii bosonului Higgs în marele accelerator de hadroni se soldează cu pierderea cunoștinței, preț de două minute, de către toți oamenii. Acest lucru cauzează nenumărate accidente, dar cei care scapă cu viață sunt transportați douăzeci și unu de ani în viitor. Deoarece întreaga omenire este trimisă într-o stare de „nedeterminare”, niciun aparat nu înregistrează nimic pe perioada celor două minute. De îndată ce revine conștiința, realitatea urmează cea mai probabilă traiectorie cuantică, revenind la starea ce urma succesiunea logică a evenimentelor ante-experiment. Unii oameni încearcă să adune laolaltă toate viziunile, pentru a afla cum va arăta acel viitor, în timp ce alții se străduiesc să determine ce a produs accidentul.” (Lucian-Dragoș Bogdan în Robert J. Sawyer)

A. E. van Vogt

Alfred Elton van Vogt (26 aprilie 1912 – 26 ianuarie 2000) a fost un autor de science fiction născut în Canada. Stilul său narativ fragmentat și bizar a influențat mai târziu scriitori de science fiction, în special pe Philip K. Dick. Este unul dintre cei mai cunoscuți și influenți practicieni ai science fiction-ului de la mijlocul secolului al XX-lea, așa-numita Epocă de Aur a genului, și una dintre cele mai complexe.

În 1938, van Vogt a decis să treacă la scrierea science fiction-ului, un gen pe care-l îndrăgea ca cititor. El a fost inspirat de un număr din 1938 a revistei Astounding Science Fiction, pe care a luat-o de la un chioșc de presă. Povestirile lui John W. Campbell: „Cine merge acolo?” (adaptat în filmele The Thing from Another World și The Thing) l-a inspirat-o pe van Vogt să scrie povestirea Vault of the Beast, pe care a trimis-o aceleiași reviste. Campbell, care a editat Astounding (și scrisese povestea sub un pseudonim), i-a trimis lui Vogt o scrisoare de respingere, dar care l-a încurajat pe van Vogt să încerce din nou. Van Vogt a trimis o altă poveste, intitulată Black Destroyer, care a fost acceptată. O versiune revizuită a Vault of the Beast va fi publicată în 1940.

Primul roman complet al lui Van Vogt, unul dintre cele mai faimoase, este Slan (Arkham House, 1946), pe care Campbell l-a serializat în revista Astounding în numerele din septembrie-decembrie 1940. Folosind ceea ce a devenit una dintre temele recurente ale lui van Vogt, acesta a scris povestea unui super-om de nouă ani care trăiește într-o lume în care cei de felul lui sunt uciși de Homo Sapiens.

Conform declarațiilor sale, multe dintre idei i-au venit în vis. De-a lungul vieții sale de scriitor a avut grijă să fie trezit din somn la fiecare 90 de minute, pentru a-și nota visele.

În 1980, van Vogt a primit „premiul Casper” (precursorul premiului canadian Aurora) pentru întreaga activitate. În 1995 a primit premiul memorial Damon Knight la secțiunea Grand Master din partea Science Fiction Writers of America, stârnind o controversă legată de întârzierea cu care SFWA i-a acordat cel mai important premiu.

În limba română au apărut foarte multe cărți de A. E. Van Vogt, din păcate majoritatea nu se mai găsesc în librării și slabe speranțe să mai fie reeditate.

Robert Charles Wilson

Robert Charles Wilson (născut la 15 decembrie 1953) este un autor american-canadian de science fiction.

Wilson s-a născut în Statele Unite în California, dar a crescut lângă Toronto, Ontario. În afara unei alte perioade scurte, la începutul anilor 1970, petrecută în Whittier, California, a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Canada, iar în 2007 a devenit cetățean canadian. A locuit o vreme în Nanaimo, British Columbia și, pentru scurte perioade, în Vancouver. În prezent locuiește împreună cu soția sa, Sharry, în Concord, un cartier din Vaughan, Ontario, situat la nord de Toronto. Are doi fii, Paul și Devon.

Opera sa a câștigat Premiul Hugo pentru cel mai bun roman (pentru Spin), Premiul John W. Campbell Memorial (pentru romanul The Chronoliths, în română Croniliții), Premiul Theodore Sturgeon Memorial (pentru nuveleta Teatrul cartezian), trei Premii Aurora Awards (pentru romanele Blind Lake și Darwinia și scurta lucrare The Perseids) și premiul Philip K. Dick (pentru romanul Mysterium). Romanul Julian Comstock: O poveste a Americii din secolul al XX-lea a fost nominalizat al premiului Hugo pentru 2010 în categoria Cel mai bun roman.

În plus față de romanele enumerate mai înainte, el este autorul colecției The Perseids and Other Stories, care se petrece în Toronto. Prima sa povestire a apărut în ediția din februarie 1975 a revistei Analog Science Fiction, sub numele de Bob Chuck Wilson.

Autorul Stephen King l-a numit pe Wilson „probabil cel mai bun autor de ficțiune care încă scrie”.

Mai multe informații despre Robert Charles Wilson pe Wikipedia.org, în limba engleză și în limba română.

În limba română au fost publicate romanele:

  • Seria Turbion
    • Spin (2005) – câștigător al premiului Hugo pentru „Cel mai bun roman”, nominalizat la premiile Campbell și Locus SF, 2006; în 2006 a câștigat premiul Geffen pentru „Cea mai bună traducere SF din Israel în 2006″. În limba română a apărut la editura Nemira, traducere Ana-Veronica Mircea, 2008
      „O combinație electrizantă între spectacolul cosmic al stingerii stelelor și spectacolul oamenilor în pragul apocalipsei. Într-o noapte de octombrie, Tyler Dupree împreună cu cei mai buni prieteni ai săi, Jason și Diane Lawton, asistă la dispariția subită a stelelor. Curând, oamenii își dau seama că Pământul este înconjurat de o barieră artificială de origine extraterestră, dincolo de care timpul se scurge de milioane de ori mai repede.” (descrierea editurii)
    • Axis (2007) – nominalizat la premiul John W. Campbell, 2008. În limba română a apărut la editura Nemira, traducere Ana-Veronica Mircea, 2010
      „Continuare a romanului Turbion – în care omenirea asistă la stingerea stelelor –, Axa ne duce pe o planetă construită de misterioșii Ipotetici pentru a salva specia umană, conectată cu Pământul printr-o Arcadă de sute de kilometri deasupra Oceanului Indian. Oamenii colonizează lumea nouă, în special pentru resursele de petrol din continentul Ecuatoria. Lise Adams este un om de știință obsedat de tehnologia ilegală de prelungire a vieții și hotărâtă să rezolve misterul uciderii tatălui ei. Turk Findley are o afacere de transport aerian și un trecut tulburător. Iar tânărul Isaac este rezultatul unor experimente genetice menite a crea indivizi capabili să comunice cu Ipoteticii.” (descrierea editurii)
    • Vortex (2011). În limba română a apărut la editura Nemira, traducere Silviu Genescu, 2014
      „Turk Findley, protagonistul din partea a doua a seriei, Axa, ajunge într-un viitor îndepărtat grație unor entități misterioase și descoperă că umanitatea a populat un lanț de planete legate între ele. Pământul e pe moarte. Turk și prietenul său Isaac Dvali sunt transportați de o comunitate de fanatici care cred într-o profeție de mult anunțată: se va realiza o comuniune mistică între Ipotetici și oameni.” (descrierea editurii)
  • Cronoliții (2001) (titlu original The Chronoliths) este un roman science fiction scris de Robert Charles Wilson. În 2002 a fost nominalizat la premiul Hugo pentru „Cel mai bun roman” și a câștigat premiul memorial John W. Campbell. În limba română a apărut la editura Trei, 2011, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu.

cronolitii

Mai mult despre literatura science-fiction din Canada puteți găsi pe wikipedia.org: autori canadieni de sf & fantasy și Canadian science fiction.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!