Având o memorie nu tocmai formidabilă, mă grăbesc să aștern câteva impresii despre Romconul cu numărul 45 ținut la Bușteni în perioada 19-21 aprilie 2024, sub umbrela ARCA SF, cu pros și cons-urile pe care le-am observat dintr-un punct de vedere pur subiectiv. Îi las pe alții să facă o cronică mai detaliată și mai obiectivă și mă refer la cei care s-au implicat în organizarea și reușita acestei convenții naționale a science fiction-ului românesc, mult mai activ decât am făcut-o eu.

În primul rând, vremea a fost excepțională, în ciuda prognozei de ploi, ninsoare și vijelie, trebuie să recunosc că m-a demoralizat puțin această perspectivă meteorologică. Cu atât mai mare și mai plăcută a fost surpriza unei vremi însorite, chiar dacă răcoroase, n-am deschis niciodată umbrela, iar drumul pe jos pe care l-am parcurs între pensiunea „Navigator”, unde am fost cazat în condiții excepționale și Colegiul „Ion Kalinderiu”, gazda convenției, a fost, de fiecare dată, reconfortantă. Încă o confirmare a vorbei că numai îndrăzneții înving…

Am reușit să mă reconectez cu oameni pe care nu i-am văzut de foarte multă vreme (zeci de ani unii dintre ei), iar pe alții să-i întâlnesc în carne și oase, pentru că ne cunoșteam numai din spațiul virtual, on line, sau din citite și auzite.

Programul lucrărilor ROMCON a fost extrem de dens și încărcat, poate (nu poate, ci sigur), prea dens, chiar dacă ceea ce s-a întâmplat și s-a petrecut s-a ridicat și, pe alocuri, a depășit așteptările pe care le aveam. Mă refer la calitatea prezentărilor, expozițiilor și lansărilor de carte.
Meritul e, desigur, al autorilor, artiștilor, editorilor, dar și al organizatorilor. Mă refer la Profesorul Cornel Secu, președintele ARCA SF, creierul, inima și sufletul acestei convenții. Mi-a plăcut, în particular, cuvântul său de deschidere al sesiunii, la obiect, dar și motivant și plin de căldură. Apoi prestația vicepreședintei Cristina Negreanu care și-a dat silința, a invitațiilor speciali și de onoare (Daniel Botgros, Bruno Livadaru, Felicia Ceaușu) cu o notă de reproș pentru Sergiu Grapa, a cărui expoziție grafică a trebuit să fie prezentată de Marian Mirescu în absența artistului. Și a moderatorilor, îl adaug aici pe Eugen Cadariu.
Liceul „Ion Kalinderiu” a fost o gazdă excepțională. Elevii voluntari au avut o prestație de nota 10, iar premierea lor, în acest context, a fost probabil unul din evenimentele cele mai emoționante ale convenției. O mențiune specială pentru Adrian Bancu, omul din umbră, bun la toate, cel care s-a îngrijit de tot ce s-a numit echipamente electronice, respectarea programului (cât s-a putut), primul venit, ultimul plecat și care a mai susținut și două show-uri laser spre deliciul participanților la convenție (la care a promovat câteva piese de muzică electronică semnate de Adrian Chifu, unul din marii absenți), dar și bucuria elevilor prezenți într-un număr foarte mare la ambele show-ri. În plus, a fost omul care i-a conectat pe cei prezenți în sală cu cei din afara Buștenilor (foarte celebrul oraș Jibou, ca să dau un exemplu), sau din afara României.
Așa cum aminteam, programul a fost extrem de încărcat, un element pe care îl voi trece la cons, sau dezavantaje, pentru că omul are nevoie și de pauze  de respiro (nu numai pauze de masă), sau de limpezire și clarificare a minții între două prezentări de ținută de foarte multe ori la nivel academic. Sau, pur și simplu, de mișcare a articulațiilor și îndreptare a coloanei vertebrale. Nu mai pomenesc de fumători. Din cauza unui program foarte intens, au rezultat momente de forfotă, intrări și ieșiri, atenția și concentrația a început să scadă și să se disipeze. Un punct la care va trebui lucrat pentru edițiile viitoare.
O altă mențiune specială a fost participarea la lucrări a scriitorului și jurnalistului Alexandru Mironov și a Profesorului și scriitorului Dan Farcaș, veterani ai mișcării SF din România. Dar și absența Profesorului, scriitorului și istoricului literar Mircea Opriță.
Personal, m-am bucurat de premiul pe care l-a luat Silviu Genescu, nuvela „Desprindere lentă” pe care nu numai că o apreciez, dar i-am scris și dedicat o piesă muzicală. M-am bucurat pentru că m-a însoțit muza mea, Camelia, la această convenție la care am avut prilejul să țin o audiție de lectură și muzică electronică foarte bine primită (am declarat de la început că observațiile mele sunt subiective). M-am bucurat să-l revăd pe Marian Truță, a cărui prezentare s-a pierdut, până la urmă, din cauza supra încărcării programului, m-am bucurat să mă văd cu Dănuț Ungureanu, un autor de excepție, primul, singurul și unicul care s-a oferit să-mi cumpere producția muzicală pe care am prezentat-o, tinerelul Lucian Merișca, a cărui zi de naștere am celebrat-o toți cei prezenți la convenție cu bomboane de ciocolată umflate cu lichior, plus o butelcă de scotch păstrată de 30 de ani, Mircea Băduț cu o prezentare care m-a uns la inimă despre apropierea dintre muzică și SF, Bogdan Mihăilescu care a venit cu filme de animație foarte foarte (chiar) bune și, nu în ultimul rând, drumul spre Bușteni și înapoi spre casă alături de excelentul prozator, super poetul și prietenul meu, Ionuț Manea.