Somn
Am trei ochi Cu unul mănânc, mă spăl Îmi fac patul şi dau drumul la muzică. Cu celălalt plâng, râd şi chiar iubesc uneori… În zilele de Miercuri. Când unul face dragoste cu vreun tablou De-al lui DaVinci, Celălal…
Am trei ochi Cu unul mănânc, mă spăl Îmi fac patul şi dau drumul la muzică. Cu celălalt plâng, râd şi chiar iubesc uneori… În zilele de Miercuri. Când unul face dragoste cu vreun tablou De-al lui DaVinci, Celălal…
Tata intra tiptil în casă. De obicei ajungea dis-de- dimineață și nu vroia să ne trezească. Cartea mea (despre Ichtyandro și capul profesorului Dowell) încă zăcea sub masă. O pândeam din pat, de sub pătura păroasă, în timp ce…
mai stie cineva că tu ești o vie, dar vie, vietate,-n timp ce coarda sen sibilă a universului încă spune bancuri penale, spune povești cu oameni prea veseli ca să fie adevăr…
Penitența mea locuiește la etajul șapte. De sus, văd lumea cum se cuibărește într-un tablou cu tramvaie, hoteluri de lux, plopi verticali și oameni care se feresc unii de alții. În cameră, din fotoliul …
uzina în care lucrez a devenit un stup al singurătății nu ne putem privi în pupilele dilatate de efort ne-au răstignit cu firele de curent ne-au scos sătucul din piept cu un forceps de alun ne-au silit să gust…
Sub cruce, Sufletele sunt precum sarea în bucate Pe o farfurie neagră, stropită de zei cu stele. Mările și oceanele se varsă în ochiul cosmic, Orbesc de la sare toți celeștii, păstrați, arheologic, Doar în amintirile…
Copiii stau în casă când vine noaptea Lumânările stau aprinse la marginile fântânilor Să nu iasă din ele nicio cloanță cu dinți de aur Și cuib de mormoloci în loc de naframă Izolați, copiii care stau în case încep rând pe rând S…
În divizia aceluiași pluton de execuție cu toți bășcălioșii lumii luați în evidența morții clinice îți începi zborul inițiatic. Ești singurul voluntar oferindu-se să adune rezerva de mană cerească din care, odată cu anii, nu …
De o vreme trăiesc numai la răscruci, Atunci când țiuitul din timpane mă plimbă Cu dricul către viitor, amintirile uscate pe față, Mă poartă ca într-o trăsură spre trecut. Uneori sunt pierdut între anotimpuri, Mă p…
Nu există oameni primitivi, doar oameni uitați; megaliții sunetelor s-au cutremurat fețele lor aurite s-au distrus Ganda a căzut în uitare, uitarea celor ce-au fost și s-au decrepit. Uitarea cristalor vii, a înțelesurilor apelor …
am așteptat să ajung acasăsă scriu câteva cuvintesă activez creative writingfără să aștept să se oprească programulpleoapele a căror hartăcu linii de culori diferiteharta secretă a Căii Lacteemă purta prin cele mai sălbatice puncte…
Mai întîi mănînci peştele străveziu adus timp de 3 zile cu un transport de contrabandă tocmai din Mediterană. Apoi îți tragi duhul sperînd să îl pictezi după conturul aproximat de falangele lui Picasso. Finalm…
Sunt unele dimineți când se sparge oglinda de asfalt și se cerne făina cerurilor pe brazda ușoară și negândită, ca un puf de copil. În acele dimineți, mi-amintesc viața trăită cândva în țepușele ghețurilor carbonice, …
Într-o zi platăa venit la ușă și a bătut de trei oriprecum o prezență luminoasă, aproape transparentătraversând fiecare colțișor al garsoniereiși Fi23 privea suspus forțelor de atracțiecum poate există o entitate atât de simplăatât…
În circuitul secret dintre inimă și creier unde lumina necanceroasă apune zilnic la capătul lor – acolo m-am obișnuit să caut biografia de beton a comunități solidare cu dușmanii de credință alternativă. Unica ce m-a ocolit …
(din volumul contact recent apărut la Casa de pariuri literare) 2055 ce faci dacă ești în spațiu și te apucă o durere cruntă de dinți? folosești cabina medicală a navei dar în principiu nu prea ai cum să te tratezi…
afară plouă şi plantele sunt ude pân’ la piele răceala lor strănută fruct tomnatic la vreme de cules în răpăitul ploii războinic şi gurmand lovind stomacul morţii pământul dintr-o piatră adulmecă noroiul ţărâna lui cloceşte stel…
Soarele nostru e negru Planeta noastră e neagră Noi suntem negri pentru că doar asta ne-a rămas din culorile deja furate, pe traseul lor De pe drumul laptelui. Soarele nostru ne încălzește doar umbrele Care hoinăresc, ziua,…
Există în sufletul de android atât de multă îndoială. suferința țesuturilor metalice lipsite de viață/ lipsite de orgoliu, este o utopie precum băncuța din parc unde nu se așează nimeni. comentariile de pe Metavers nu-l conving…
Undeva prin Calea Lactee Mercur atârna de o rază din Soare în mintea unui copil gravita o idee în jurul unui carusel în mişcare sclipirile lui Venus erau aurite Luceafărul adăpostea o comoară bolborosea scăzut noroiul fierbin…
nu vreau să mă mărit cu un munte de metal, cu Fi23/ linii de programare curg prin sistemul limfatic, nu vreau și punct! prefer un bețiv animalizat, un oligarh al plăcerilor, dar nu un android, un buchet de Fe și C/ un om în…