Venise momentul pe care Victor dori să-l amâne la infinit. Zborul care-l va schimba pentru totdeauna pe tânărul îmblânzitor. La finele expediției, dacă va mai fi în viață, va deveni vânător de dinozauri. Instinctul de supraviețuire …
PROLOG — Viața mea valorează cu mult mai mult de atât! exclamă bărbatul cu o doză de insatisfacție în glas, mijind ochii obosiți, care abia de se observau de sub sprâncenele stufoase. Voia să apară în fața celuilalt plin de siguranț…
Trebuie să găsim Sabia celor Șapte Suflete cât mai degrabă, iar timpul nu este în favoarea noastră. Nu putem străbate ținutul suficient de iute în fruntea unei armate și, cu cât am fi mai numeroși, cu atât am atrage mai multă atenț…
Capitolul 6. Deasupra întunericului – fragment de roman - de Robert Gion My girl, my girl, dont lie to me Tell me where did you sleep last night? In the pines, in the pines... Vocea…
Nuria se uită în oglindă. Își potrivește mecanismul de monitorizare a bătăilor inimii pe brațul gol și își prinde părul cu un elastic. Își scoate din nou elasticul și își prinde părul într-un coc în forma unui melc. De două…
Deodată s-a făcut liniște, iar întunericul din spatele pleoapelor a devenit și mai apăsător. Și atunci l-am auzit: „Cineva mereu va câștiga, iar altul va pierde. Doar unul din doi este real, iar altul, doar o umbră. Doar unul va…
Premiul „Vladimir Colin” pentru roman, 2021 Purtă în brațe trupul agentului până în mijlocul pădurii, unde îl lăsă în paza unor copaci. În ultimele secole, Regatul folosise mai mult decât trebuia din masa lemnoasă a planet…
capitolul cu nr 8 din romanul „Coarne de Bour”, Editura Pavcon, Colecția Science Fiction, nr 152 Îngenunche, din nou, lângă picioarele mesei, ținând în mâini cușca mobilă pentru transportul pisicii, vertical, cu gura în j…
Aoyagi puse pe măsuța de alături farfuria goală. Privirea îi rătăci printre ascultători, dar nu se agăță de unul anume. Pilotul de lângă mine o contempla năucit. După câteva momente, fata inspiră și zise cu vocea puțin răgușită: …
Cam o duzină de cercetători îmbrăcaţi în costume roşii de astronaut, plutind în gravitaţie slabă, desigilară capacele din burţile giganţilor şi ajutară piloţii să iasă afară, pregătiţi să ofere primul ajutor la nevoie. Majoritatea …
-fragment din romanul ORFEU, editura Pavcon, colectia Science Fiction, nr 130, 2020- Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat la 23 August 1939 un acord cu pactul de neagresiune Molotov- Ribbentrop în care împart, în secret,…
-fragment- Încet ziua se scurge, facem mai una mai alta, din nou ... animale, făcut focul, mâncare gătită, ceai ... și uite că-i iar seara. Abia așteptăm să dormim , aerul tare de munte te face să dormi ca un bebeluș. Toate animal…
Marea tristețe Dumnezeu a uitat de noi, spune trupul buhăit al fetiței înecate și, de undeva de sus, păsările cad răpuse de marea tristețe... Luminile celor câteva stele au încetat să pâlpâie. U…
Cu ochii la florile meșteșugit lucrate, Garen atinse trunchiul copacului și simți energia nomelor pătrunzându-i prin degete. Își retrase brațul și își întoarse palmele în sus. – Ce e? întrebă Caan, mirat de gestul ciudat. Garen își…
Orașul acesta provincial era deja pustiu. Și casa noastră, tăcută și singură, strivită de căldura înăbușitoare a soarelui. Ai mei plecaseră cu mașina în Finlanda, la niște rude, departe de lumea locuită, și i-a prins acolo închiderea…
Nu era o vale oarecare. Ceea ce îi fusese dat lui Fabian să vadă, depăşea cu mult puterea lui de pricepere. Întreaga vale (şi era întinsă cât vedeai cu ochii), închipuia o imensă ruină, a unei imense clădiri. Adică era o fostă clădir…
“Din oră în oră apărea cineva cu câte un animal plin de sânge, cu păsări sau cu câte un coş de ciuperci. Iar mătuşa mea, bucătăreasa, ridica linguroiul şi imediat îi veneau ajutoare, în special fete, dar şi mie‐mi plăcea…
Cauciucurile încinse ale bolizilor rulau pe circuitul Marelui Premiu al Principatului Monaco, sunetul motoarelor turate la maxim umplând aerul plăcut de mai. Răcorindu-se c-un pahar de limonadă, Eros di Angeli privea absent cursa de la…
Bromelis privea firul comlocatorului ce se pierdea în negură, spre sfera tot mai mică a Pământului. Mai subțire decât un fir de plasă de păianjen, înfășurat pe un tambur de doi metri diametru, era gândit să le asigure contactul telegra…
— Copile, încă mai ai chef de palavrageală? rosti din senin cavalerul în timp ce-și ștergea stropii de vin și de grăsime din barbă. Aha, exact cum spunea în carte. Acum trebuie să mă prefac că nu mi-e frică de el. — Dacă ţii neapărat…
Decembrie, 2014 Ochii se plimbau de colo-colo. Încăperea părea să fie un coridor înalt în formă de boltă. Pereţii laterali erau îmbrăcaţi cu portrete care înfățișau oameni şi fiinţe ciudate. Avea un aer de Casa Groazei. Un fior îi str…