În reunirea din 5 aprilie 2024 a Clubului „Helion”, participanții au avut parte de un debut promițător din partea Silviei Negrea, care a prezentat de-a lungul primei părți a reunirii povestirea „Zăpada fierbinte”, povestire cu care participă la un concurs.

Silvia Negrea a fost recomandată să prezinte povestirea ei, de către profesoara de limba română de la Colegiul Național „C.D. Loga” din Timișoara, liceu la care Silvia învață acum, la secția de Științe Sociale. În autoprezentare, Silvia ne-a spus că îi place să scrie, „dar nu convențional”, că preferă cărțile thriller și de istorie contemporană și că citește în limba engleză

Silvia Negrea are 16 ani, clasele primare le-a absolvit la Liceul cu Program Sportiv „Banatul” din Timișoara, gimnaziul la Liceul Teoretic „Vlad Țepeș” din Timișoara.

Povestirea citită este una care nu se încadrează genului sf. Poate, având în vedere finalul, fantasticului și, cu siguranță, unei realități care ar putea să fie parte din această lume în care trăim.

Cu un conținut și o structură foarte bine gândite și întocmite, povestirea „Zăpada fierbinte” poartă cititorul, ținându-l în suspans, secvențial, până află întreaga temă. Subiectul nu este dezvăluit din  start. Aflăm mai întâi că este vorba despre un loc în care se află un personaj traumatizat, un centru de reabilitare psihică.

Vorbind despre povestirea citită, unul dintre fondatorii „Helion”-ului, scriitorul Costel Baboș, senior editor al variantei on-line a revistei „Helion”, s-a declarat surprins și impresionat de povestire, „nu mă așteptam, mai ales dacă debutul este al unui tânăr pe undeva pe acolo pe la 16 ani. Mă așteptam să aud ceva, așa, ce ține de experiența lui nu prea bogată, pentru că n-a avut timp să treacă prin prea multe lucruri, și textele să fie foarte redundante sau cu foarte multe greșeli în construcții. N-a fost cazul acestui text. Am spus că m-a surprins, m-a și impresionat. Este foarte bine condus, foarte bine construit, dialogurile sunt foarte bune, mi-a plăcut titlul, mi-a plăcut finalul. Există câteva scăderi, există câteva redundanțe, câteva lucruri mărunte care pot fi revăzute, dar în ansamblu, textul este foarte bun. Adică, față de ce s-a debutat în ultimii doi, trei ani în «Helion», este mult deasupra”.

Citind mai departe povestirea, aflăm că personajul principal, Lena, este foarte nemulțumită de psihologul care o are în grijă, Maria, cu care pleacă din acel Centru, să viziteze un Târg de Crăciun.

„Textul acesta, într-adevăr, mi se pare bun pentru că are o structură în primul rând și e chiar un procedeu care mie-mi place, acela de a arăta pe parcurs anumite elemente ale poveștii. Povestea începe de la un anumit nivel și, ulterior, evoluând narațiunea, aflăm mai multe despre ce s-a întâmplat. Finalul este unul emoționant”, a spus scriitorul George Bors.

Lena reușește să evadeze de lângă Maria și, odată ajunsă la marginea orașului, avea cale deschisă spre o pădure. Noapte fiind, Lena adoarme și visul ei readuce în amintire pe sora sa geamănă, Ania, care, în timp ce se juca cu ea, este călcată de o mașină. Ania și Lena erau la orfelinat în timpul acelui joc cu mingea, iar când sora sa a alergat după minge, trecând strada, o mașină a ucis-o, iar șoferul le-a spus anchetatorilor că Lena a împins-o în fața mașinii.

Prezent la reunirea „Helion”-ului, senior-ul editor al revistei on-line și redactorul-șef al revistei tipărite, președintele onorific al „Helion” SF Club, Cornel Secu, a spus că, dacă la reunire ar fi fost prezent regretatul scriitor și critic Cornel Robu, ar fi inclus povestirea „în motivul gemenilor”, un motiv cvasi-clasic în SF, apoi a continuat, spunând că, „această proză are forță epică. Nu este realistă, ci tocmai datorită suprapunerilor temporale, a planurilor. Și nu-i o învălmășeală aici. E o construcție care se motivează: acel sentiment al vinovăției pe care unul dintre gemeni vrea să și-l asume sau dacă un șofer sau avocatului lui etc., împinge existența ei într-o altă fază, a recluziunii. Este suficient acest element ca să motiveze deznodământul și ca să motiveze derularea procesului de suprapunere, derularea procesului de convulsie psihologică. Aici mi se pare mie elementul esențial al cauzalității din această proză. Acesta-i elementul care contribuie la crearea zonei estetice sau la crearea zonei superioare care definește arta de realitate”.

În finalul povestirii, Lena este capturată de polițiști, care vin după ea împreună cu psiholoaga Maria, însă fata, atunci când este pe cale să fie încătușată, smulge un pistol de la unul din cei trei polițiști de lângă ea și o țintește pe Maria în piept, după care, un alt polițist, îndreaptă pistolul spre ea și o împușcă.

„Este, într-adevăr, un text foarte bun pentru un debut. Am mai avut în «Helion» debuturi, la fel de bune, dar de facturi diferite. După mine, nu este un text sf. Nu văd nimic sf în el, nu văd nimic fantastic. Nu mi se pare că-i o poveste…, eventual atinge fantasticul, dar nu-i deloc sf. Este un text în care personajele au viață interioară, plănuiesc, au și un subtext. Nu este un text simplu de la care să te aștepți de la un debutant la vârsta de 16 ani, nu-i un text de suprafață. Are și suprafața anumite lucruri. Dar, după mine, toate astea se datorează lumii în care trăim, literaturii «young adult» în care, tinerii, la 14, 15, 16 ani, au cumva, nu știu de unde, o experiență de viață care este dată doar de autori. Ea, în mod real, nu există. Este bine scris pentru 16 ani. Are substrat, are tot ce trebuie, dar nu mi s-a părut original. Mi s-a părut scoasă din noul acesta care plutește deasupra noastră, de undeva scoasă și pusă aici. Pusă bine, scris bine, dar eu, sincer, aștept a doua proză cu care să vină aici, și acolo, dacă, eventual aș putea să-mi dau seama despre ce-i vorba”, a spus scriitorul Adrian Chifu, președintele „Helion” SF Club.

Trecând în lumea umbrelor, Lena o reîntâlnește pe sora sa Ania, autoarea povestirii încheindu-și firul epic cu o relatare scurtă, însă deosebit de emoționantă.

Legat de inspirația acestei povestiri și de titlul acesteia, autoarea a mărturisit că, „am pornit de la senzația aceea când atingi zăpada, că se simte fierbinte la un moment dat și am adăugat idei care să ducă cumva și restul poveștii, să fie acesta centrul, de unde pornește și unde se termină”.

Un debut promițător al Silviei Negrea, în ședința „Helion”, cu o povestire la finalul căreia a primit aprecieri din partea tuturor celor prezenți și, sigur, încurajări pentru a-și îmbunătății această povestire care se află publicată în paginile acestei ediții print a revistei „Helion”, la „Debut”.