Destinul bufonului (2017) – Fool’s Fate (2004)
Editura Nemira, colecția Nautilus Fantasy, 456+512 pag.
Traducător: Ana-Veronica Mircea
ISBN 978-606-758-896-5

Spuneam cu altă ocazie că Robin Hobb e unul dintre scriitorii care m-a cucerit cu talentul de a povesti. Pur și simplu sunt în stare să dau pagină după pagină, urmărind trăirile personajelor, considerațiile asupra unor situații, locuri și întâmplări. Abia după ce închid un volum îmi dau seama că, de fapt, acțiunea abia s-a mutat dintr-un loc în altul și că aventura descrisă pe parcursul a sute de file ar fi fost poate cuprinsă în câteva zeci de pagini de un autor concentrat doar pe fapte, nu pe vorbe.

Un asemenea scriitor găsește în mine terenul propice pentru a-și planta semințele. Cărțile concentrate doar pe acțiune mă plictisesc, în schimb cele care-și rezervă timp pentru povești, descrieri, considerații filozofice și personaje se lipesc imediat pe sufletul meu. Un singur reproș aveam să-i fac trilogiei Farseer, citită de mine anterior din opera autoarei. Finalul șchiopătase la capitolul logică, invalidând multe dintre elementele ce construiseră atât de frumos până atunci seria.

Am savurat, așadar, primele două cărți ale noii trilogii traduse de Nemira, Omul Arămiu, dar recunosc că am început volumul final cu o strângere de inimă. Dacă și de data aceasta autoarea strica lucrurile la sfârșit, nu știu dacă i-aș mai fi acordat încă o șansă pe viitor. Din fericire, n-a fost cazul. Nu numai că a rezolvat elegant totul, dar a reușit să lege și firele ratate din finalul precedentei trilogii, lucru care m-a făcut s-o apreciez și mai mult.

Dacă trilogia Farseer se ocupa de copilăria și tinerețea lui FitzChivalry, bastardul pretendentului la tronul dinastiei Farseer, Omul Arămiu călătorește cincisprezece ani în viitor. Ascuns acum în spatele numelui fals de Tom Badgerlock, FitzChivalry este nevoit să ia în mâinile sale destinul dinastiei și să-l așeze pe calea potrivită. Alături de el se află fostul Bufon al regelui, în realitate Profetul Alb menit să schimbe lumea.

În ultimul volum al trilogiei, Tom călătorește alături de prințul moștenitor Dutiful către insulele viitoarei soții a acestuia, pentru a-l ucide pe dragonul Icefyre. Deși misiunea este necesară pentru a se pecetlui o atât de necesară alianță, Profetul Alb se opune, deoarece moartea lui Icefyre ar însemna că specia dragonilor va dispărea pentru totdeauna. Câtă vreme trăiește, chiar și îngropat într-un ghețar, mai este o șansă ca el și Tintaglia, singurul dragon-femelă care mai există, să readucă pe lume gloria acestor creaturi.

Tom este cel care trebuie să decidă ce trebuie făcut în clipa decisivă. Își va ajuta cel mai bun prieten, pe Bufon, chiar dacă asta va conduce spre un viitor pe care nu-l dorește? Va asculta sfatul mentorului său, Chade, ajutând Cele Șase Ducate să devină mai puternice ca niciodată? Se va lăsa intimidat de amenințările Tintagliei? Pe lângă toate astea, trecutul începe să-l prindă din urmă. Tot ce sperase că a reușit să îngroape la finalul precedentei trilogii revine la viață, iar el trebuie să rezolve. Și, evident, dacă s-a ferit cu atâția ani în urmă, e mult mai dificil să pună acum lucrurile la locul lor acum.

Precum spuneam, mi-a plăcut felul de a povesti al autoarei. Problemele cu care se confruntă protagonistul, modul în care gestionează consecințele alegerilor sale, explicațiile care rezolvă unele erori de logică ale trilogiei precedente – totul într-un scenariu ce amintește de aventurile extraordinare ale lui Jules Verne și intrigile de curte ale lui Alexandre Dumas. La tot acest regal literar și-a adus contribuția și excelenta traducere a Anei-Veronica Mircea, care a reușit să tălmăcească totul într-o curgere extrem de plăcută la citit.

Destinul Bufonului pune punct unei trilogii superbe. Dacă sunteți genul care vreți acțiune și vă plictisesc detaliile, descrierile, problemele morale și filozofice, atunci vă sfătuiesc să ocoliți seria. Probabil că o veți găsi lungă și plicticoasă. Dimpotrivă, dacă vă place să vă lăsați purtați de talentul unui vrăjitor al cuvintelor, Robin Hobb este o autoare pe care ar fi păcat s-o ratați. Nu pot decât să sper că Nemira va traduce cât mai curând și trilogia care continuă aventurile lui FitzChivalry Farseer.