Interviu cu Dave Hutchinson 

L.C: Domnule Dave Hutchinson, spuneți-le cititorilor noștri care este contribuția dumneavoastră la programul U-CON.

D.H: Voi citi câteva texte, dintre care un fragment din romanul meu și câteva povestiri, câteva interviuri și voi face și niște întâlniri. Voi lua parte la un joc  în seara aceasta. Cam aceasta e contribuția mea.

L.C: Interesant! După cum știu, unul dintre romanele dumneavostră cunoscute este Europa în timpul toamnei , scris acum câțiva ani în urmă. Cum îl puteți lega de situațiile actuale?

D.H: Haha! Chiar nu știu. Am început să îl scriu în 1990. L-am scris acum mult timp și cred că e oribil modul în care lumea e acum, și chiar speram să nu devină realitate, dar se pare că într-adevăr devine realitate.

L.C: Din păcate…

D.H: Exact, din păcate. Când am început să îl scriu, totul era normal. Știi și tu… Germania era din nou unită, granițele țărilor europene dispăreau. Se pare că acum totul merge invers, granițele reapar, este din ce în ce mai puțin optimism, sunt o grămadă de oameni nebuni peste tot… nu mai există optimism deloc.

L.C: Vedeți acest roman adaptat într-un film?

D.H: Da. Ar exista o adaptare televizată, dar aceste lucruri se întâmplă foarte încet, durează foarte mult timp… cam doi, trei ani înainte să putem vedea ceva, dacă va fi ceva. Totul se rezumă la finanțare. Dar e foarte interesant că oamenii vor să depună atâta efort pentru a face acest lucru realizabil. Și învăț aceste lucruri, e o lume complet nouă pentru mine.

L.C: La deschiderea U-CON-ului de astăzi, organizatorii ne-au surprins cu o discuție interesantă despre inteligența artificială. Ce credeți despre ea și cum va influența rasa umană?

D.H: Cred că totuși încă este o cale destul de lungă până când o mașinărie să gândească ca un om, iar cum va influența societatea și întreaga lume, chiar nu pot să îmi imaginez, chiar nu știu, pentru că deschide o serie întreagă de posibilități, atunci când ne gândim că o mașinărie gândește ca un om, oare o fi chiar om? Are aceleași drepturi ca un om? Are suflet? E un teritoriu care deschide atât de multe întrebări și am atinge doar suprafața acestui subiect. E ca acea perioadă de început, în care noi am învățat să folosim focul, dar nu știm încă la câte lucruri îl putem folosi.

L.C: Pare a fi simplu, însă, în realitate, pare a fi destul de complicat.

D.H: Totul pare simplu, când îl spui, dar este destul de complicat, după ce te gândești puțin la problema respectivă. Când spui inteligență artificială toată lumea știe ce înseamnă, dar semnificațiile ei sunt mult mai vaste și de aceea nu putem spune cum va afecta lumea încă. Pare foarte interesant.

L.C: Da. Timpuri interesante ca să urmărești acest subiect.

D.H: Trăim într-o perioadă interesantă… din păcate.

L.C: Ce părere aveți despre U-CON în această primă zi?

D.H: Chiar îmi place, îmi place să întâlnesc oameni. Plus că e și prima dată când vizitez Germania. Am mai trecut prin acestă țară, însă nu am avut ocazia să o vizitez până acum. Îmi place Dortmund foarte mult, atâta cât am reușit să văd din oraș. Pare un oraș comun, un loc normal, cu oameni normali… îmi place. Toată lumea e prietenoasă și de nădejde. Îmi place foarte mult!

L.C: Sunt oameni, în cele din urmă.

D.H: Toată lumea e plăcută. Îmi place să merg la convenții, să cunosc oameni sau să mă reîntâlnesc cu vechi prieteni, să discutăm despre diferite lucruri și să ne simțim bine, să ne relaxăm. Chiar sunt recunoscător pentru aceste ocazii.

L.C: Într-adevăr! Ce planuri aveți pe viitor, ca scriitor?

D.H: Voi mai scrie încă o carte din seria Europa, care va fi a patra și ultima. Apoi voi avea de scris altceva imediat după aceasta, iar apoi… nu știu… am câteva posibilități la dispoziție, dar va trebui să discut cu agentul meu despre acestea. Știi… scrisul e o aventură și de aceea nu știi ce va urma să faci, sau cel puțin eu nu știu, merg de la o carte la alta și întotdeauna e plăcut.

L.C: Care credeți că va fi viitorul cărților tipărite?

D.H. E o întrebare importantă. Chiar nu știu. Credeam că diferența dintre cartea electronică și cartea propriu-zisă va fi clară până acum, însă nu e așa. Chiar mi-ar plăcea să știu că încă va exista un viitor pentru cărțile tipărite, chiar îmi plac, dar îmi plac și cele electronice, pentru că sunt utile în anumite situații. Chiar am observat că le citesc mult mai repede pe cele electronice, dar, pe de-altă parte, iubesc sentimentul pe care îl ai, când atingi foile unei cărți.

L.C: Să le simți, să le miroși…

D.H. Să simți mirosul… ca un artefact… ca un lucru… îmi place cartea. Există o carte a lui Sydney Padua intitulată Uimitoarele aventuri ale lui Lovelace și Babbage, care este incredibilă. Cartea în sine este o operă de artă. E un lucru foarte frumos și cred că e disponibilă în variantă electronică și, având în vedere că e foarte bine concepută, e un dezavantaj în comparație cu obiectul propriu-zis. E ca și când ai avea o fotografie a Mona Lisei, e frumoasă, dar nu este tabloul real. Mi-ar plăcea să fie Mona Lisa, mai mult decât fotografia.

L.C: Parcă ar lipsi ceva, atunci când privești fotografia în comparație cu tabloul în sine.

D.H. Da, doar te uiți la fotografie. Eu am crescut citind cărți propriu-zise, dar îmi imaginez că generațiile care vin vor crește citind cărți electronice și se vor simți diferit. De aceea zic că diferența dintre cărți și cele electronice nu este clară încă. Sunt așa multe situații din care putem deduce că trăim într-o perioadă de tranziție și nu se poate spune spre ce ne îndreptăm.

L.C. Ce fel de bere vă place?

D.H. Bere!  Îmi place berea neagră. Am gustat un fel de bere anul trecut în Amsterdam, dar nu îmi aduc aminte care a fost, însă a fost foarte bună. Nu cred că era bere olandeză, cred că era belgiană, dar chiar mi-a plăcut!

L.C. Vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu!

D.H. Vă mulțumesc și eu.

 

Interviu înregistrat
în prima zi a EUROCON-ului