Un roman de Charlie Jane Anders, apărut în colecția ARMADA de la Editura Nemira în 2019. Traducerea e realizată de Antuza Genescu din Timișoara.
E vorba o ficțiune critică a societăților de mâine (sau de azi), a politicii, a gesturilor necugetate umane care duc la (sau grăbesc) o catastrofă climatică.
E și un roman politic, exemplificând chiar cu motoul:
Cine ne controlează somnul ne controlează și visele. Iar de aici mai e un singur pas să ne controleze întreaga viață.
Este un roman evident scris de o femeie. Și nu doar pentru că personajele principale sunt feminine. Pentru că e plin de obsesii, amintiri, angoase, frici, extazuri și reacții viscerale față de tot ce înseamnă trăiri sentimentale. Este un stil apropiat romanelor romantice, sensibile, cu multe descrieri de gânduri, dar și cu multă acțiune. Se folosesc uneori repetiții, rememorări, putând părea că nu întotdeauna au un rol bine definit în text, dar accentuând senzația învârtirii în cerc, a vieții în șabloane, robotizate. Oamenii sunt presați de necesitățile imediate, sub amenințarea înfometării, a pieirii sub ploile acide, fără altă posibilitate de ieșire din capcana planetei Ianuarie, cu o climă ostilă, aflat cu o singură parte spre steaua arzătoare, și cu cealaltă în noaptea veșnică cu o temperatură extremă, înghețată. Singura zonă habitabilă este un cerc relativ subțire, la crepuscul, între cele două zone distrugătoare, sau în adâncuri. Creaturile de la suprafață sunt extrem de ostile, lupta pentru supraviețuire este acerbă, sângeroasă. Iar omul este una dintre cele mai firave creaturi. Cu toate acestea se decimează între ei pe motive, evident, politice, de asigurare a statusului social.
Personajele au conflicte și trăiri contradictorii. Instabile, evoluând de la o stare de iubire la ură și înapoi. Dar asta nu este ceva neobișnuit, majoritatea femeilor înclinate la relații sexuale cu același gen provin din clasa celor abuzate sau dezamăgite de relațiile heterosexuale încercate prin experiența lor. Este normal să întâlnim și o reflectare în literatură a universului lor lăuntric.
Despre traducere și realizare tehnică pot afirma că este o lucrare foarte bună, negăsind decât trei mici greșeli de tehnoredactare dar și vreo 3 inadverdențe logice care probabil aparțin autoarei, și au scăpat traducătorului.
Lumea e construită destul de credibil, există o documentare tehnică, dar e puțin probabil să întâlnim pe undeva o astfel de planetă cu o orbită atât de stabilă – în decursul a zeci de generații- care să nu aibă mișcări de precesie, de baleiere a înclinației față de astrul central, care ar arde sau ar îngheța orașele la intervale periodice.
Intotdeauna în istorie bunăstarea a dus la apariția manifestărilor de hedonism, la obținerea plăcerii ca preocupare principală, civilizația decăzând sau fiind cucerită de cele vecine, mai active în alte direcții de construcție socială sau politică.
Se aproprie extincția civilizației actuale sau a speciei? ne vom întreba citind această carte…
Vom găsi salvarea într-o civilizație tip „stup”, echilibrată, într-o comuniune a gândurilor, planurilor, ideilor?
Vom renunța la minciuni, interese particulare meschine și granițe create pentru a îngrădi schimbul liber de idei?
Pentru că întrebările sunt fundamentale, vă recomand această carte de acțiune, feminină și cu speranțe.
Vezi și alte recenzii:
Stația Centrală – Lavie Thidar, Nautilus, Nemira
Ușa de la baie- Marian Coman – „Omulețul din perete și alte povestiri fantastice”- Nemira 2019
