Asta a fost de la afișele electorale. Pesediștii s-au mânjit cu galben de la peneliști, peneliștii, invers, s-au mânjit cu roșu de la pesediști. Nimeni nu știe cum s-a întâmplat. A fost așa, o amestecătură în parlament. Roșu pe scări, galben pe pereți, prin birouri, prin sălile de ședințe, nu se mai putea înțelege om cu om. Cum dădeau mâna cu alții, cum se mânjeau cu culorile lor de partid. Chiar și pedeliștii reformați și pelediștii făceau schimb de culoare cu useriștii, cu ecologiștii, cu câțiva țărăniști.Tu care ești? Tu de unde vii? Tu al cui ești? Ce bogăție de culori? Oare cum s-o fi întâmplat? Cine știe? Poate că universul e pe ducă, mi-am zis, se amestecă toate culorile, asta e, sfârșitul. Era o coadă mare la benzină, la Cișmigiu, coadă mare la primărie, coadă mare la aeroport. Clar, e clar, care poate, o șterge din București acum că se amestecă toate culorile într-un hal fără de hal. Uite, și niște stele o iau razna, sunt verzi, mov, maro, portocalii. Eu, nu știu cum se face, în nebuneala generală, mă trezesc, așa, că n-am nici o culoare. Mă uit într-o oglindă, mă uit într-o vitrină, mă uit într-o băltoacă. Nimic. Nu se poate, nu se poate să fac opinie separată. Manifestanții din Piața Victoriei și ei sunt acum roșii, verzi, albaștri, galbeni, sindicaliștii la fel, actorii, ha, ha, ha, curcubeu în toată regula. Hotărât lucru, se întâmplă ceva în univers. Dragnea, uite, e la DNA. Dar, mă întreb, universul trebuia să facă treaba asta? Și ce se întâmplă cu camarila rusă? Dar cu vajnicii kulturnici care se pupă cu americanul de cum coboară din aeroplan la Băneasa? Îl strig pe Ilie, pe Luterană. Băi, Ilie, vezi cum calci, că umpli strada de nuanțe îngerești, culori îngerești ai lăsat pe Mitropolie, pe Inter, pe Teatrul Național. Ilie se uită după mine, peste umăr, Doamne iartă-mă, treceam și eu pe aici, zice, eu mă uit în urmă să văd pe cine vede el în urmă. Trec niște sindicaliști din Giurgiu, bălțați foarte, dar nu zăresc printre ei pe nimeni cunoscut.

Credit image: Iron Sky