Fireball XL5, cel mai tare serial SF din anii ’60! Pe bune dacă mint. Îl văd acum prin subspațiu. Colonelul Steve Zodiac din Patrula Spațială Mondială îmi face semne disperate, să fiu atent. Colonelul Steve Zodiac din Patrula Spațială Mondială îmi strigă cam așa. Vezi că vine ceva dinspre Guantila!

Eruba, Eruba, răcnesc osmanhii călărind în draci cămilele sângerii sub discul soarelui curb din Guantila. Aproape m-am vălurit spre nord când dinspre Guantila se aud niște paşi.

Să fie prinţesa Famala? Ea vine cu pas uşor, căutându-mă pe sub pietre, răscolind tufişurile arse de soare, oh, prinţesă, îl cauți pe colonelul Steve Zodiac din Patrula Spațială Mondială?!

Dar știi, prințesă…? Să știi, Gerry și Sylvia Anderson prin intermediul companiei lor APF au făcut serialul acela bestial care mi-a bucurat pe deplin copilăria. Un serial cu marionete, atrăgător, incitant. Prințesa râde, lasă, lasă, tot nu scapi.

Toată suflarea din Guantila ar vrea să mă găsească pe seară când fântânile respiră uşurate, când cămilele se prefac în stane de piatră, când astronomii preabunului împărat descoperă cometa văluritoare dincolo de orizontul vizibil.

Eruba sunt eu, bineînţeles. Dar ce fel de EU? Sunt o fiinţă fabuloasă vălurită de vocile oamenilor sau strivită între nori de câmpurile magnetice? Şi de ce mă caută toţi în draci?

Îl aud pe astronomul Ecsvastru strigând că Eruba este însuşi Principiul Locomotor al universului plin de universuri. Un războinic destoinic din Guantila şopteşte iubovnicei sale că Eruba este o iarbă făcătoare de minuni şi că un singur fir e de ajuns să poţi trece de Porţile Vălurite ale Timpului, ce tevatură interstelară!

Dar pe mine nu mă întreabă nimeni? Hei, oameni buni! Uite la ei, trec pe lângă mine în goana cailor şi nici nu se sinchisesc!

Mă caută acolo unde nu sunt! De ce sunt atât de orbi? Mă aşez pe nisip! Ei, mă pot aşeza pe nisip! Am o formă oarecare, da! Mă simt mai bine.

Dar sunt eu oare invizibil? Bobolina din Ehren ar putea şti. Tunelez subspaţiul şi intru în gândurile ei. Nici Bobolinei nu-i pasă de mine.

Eruba, Eruba, strigă nişte copii zbenguitori stropindu-se cu apă din bălţile de la periferiile calcinate ale mândrei Guantila.

Poate că aşa trebuie să fiu, un cuvânt ars pe buze arse. Şi eu, caraghiosul de mine, care credeam că sunt un principiu. Și dacă, de fapt, eu însumi sunt colonelul Steve Zodiac din Patrula Spațială Mondială?!

Credit image: https://securityhazard.net/2020/01/02/ep-12-fireball-xl5/