Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială va conduce misiunea M.M.X., fiind susținută în această misiune de N.A.S.A., C.N.E.S. (Franța) și D.L.R. (Germania). Misiunea are două obiective mari: (1) determinarea originii lunilor marțiane și (2) procesele de observare în mediul circumplanetar al lui Marte, bazate pe teledetecție, observații in situ și analize de laborator ale mostrelor de regolit ce vor fi aduse de pe Phobos. Oamenii de știință cred că o mai bună înțelegere a sistemului Marte-Phobos-Deimos va face lumină asupra procesului de formare planetară din Sistemul Solar.
Phobos este cea mai mare dintre cele două luni ale lui Marte, cealaltă fiind Deimos, ambele cu o formă neregulată, arătând asemeni unor cartofi, în special Phobos, care este o lună neobișnuită, iar mai buna ei înțelegere ar putea răspunde la întrebări despre ea și despre sistemul nostru solar.
Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială a realizat până acum două misiuni de colectare a probelor din asteroizi. Prima misiune, „Hayabusa”, a luat probe de praf de la asteroidul Itokawa și le-a adus pe Terra, în anul 2010, după care, a doua misiune, „Hayabusa 2”, a adus pe Terra o probă de la asteroidul Ryugu, în anul 2020.
Acum, iată, Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (J.A.X.A.) are în vizor luna marțiană Phobos și va trimite o navă spațială pentru a o eșantiona, într-o viitoare misiune din anul 2024. Misiunea se numește „Martian Moons eXploration” (M.M.X.) și va folosi un dispozitiv pneumatic de vid pentru a-și colecta probele.
J.A.X.A. a proiectat misiunea M.M.X. cu trei componente: un modul de propulsie, un modul de explorare și modulul de întoarcere. Agenția spațială franceză C.N.E.S. a sugerat că misiunea ar trebui să desfășoare la suprafață și un rover minuscul de dimensiunea unui cuptor cu microunde, construit de Franța și Germania.
Phobos se apropie din ce în ce mai mult de Marte (cu aproximativ 2 cm, în fiecare an), iar în aproximativ 30 până la 50 de milioane de ani aceasta fie se va izbi de suprafața lui Marte și va fi complet distrusă, fie va fi ruptă de forțele mareelor și va forma un inel de resturi în jurul planetei. De fapt, o ipoteză susține că lunile lui Marte s-au format din praful creat de un impact uriaș asupra lui Marte. Praf în praf, cum se spune.
O mare parte din suprafața lui Phobos este acoperită cu șanțuri liniare ciudate, iar obținerea unei mostre de la această Lună marțiană se confruntă cu mai multe obstacole, ea nefiind suficient de masivă pentru ca o navă spațială să intre pe orbita ei în mod obișnuit. M.M.X. va intra pe orbită în jurul lui Marte și apoi va efectua orbite cvasatelit. Aceste orbite devin instabile în timp, dar ar trebui să permită câteva luni de operare lângă Phobos. Această manevră permite, de asemenea, aterizatorului M.M.X. să ajungă la suprafața lui Phobos.
M.M.X. va aduna mostre în două moduri. Unul este Coring Sampler – Eșantionatorul de Carotaj (C-SMP) dezvoltat de J.A.X.A.., iar celălalt este Pneumatic Sampler – Eșantionatorul Pneumatic (P-SMP), adus de N.A.S.A. și dezvoltat de Honeybee Robotics.
Coring Sampler va fi poziționat pe brațul robot al landerului, va folosi un aliaj special cu memorie de formă pentru a colecta o probă de 10 grame de la o adâncime mai mare de 2 cm sub regolit.
Prelevatorul pneumatic va fi poziționat în apropierea suportului pentru picioare, pe unul dintre picioarele landerului, va folosi azot sub presiune pentru a colecta probe, iar operatorii misiunii pot manipula fluxul de gaz în funcție de cerințe. Poate fi continuu sau pulsat. P-SMP are trei seturi de duze pentru a efectua procedura. Două duze de excavare îndreptate în jos, două duze retro-împingere îndreptate în sus și două duze de transport îndreptate către tubul de prelevare. Cele trei perechi de duze trag simultan. Duzele de excavare trag la suprafața Phobos și agită material din regolit. Duzele de transport direcţionează materialul în capul de prelevare. Duzele de împingere retro trag pentru a contracara împingerea asupra navei spațiale, astfel încât poziția sa este stabilă în timpul prelevării.
Honeybee Robotics și-a testat extensiv P-SMP și este încrezător că poate face față oricăror surprize de pe suprafața lui Phobos. Compania spune că sistemul său poate colecta în continuare o probă chiar dacă pietrișul acoperă suprafața. M.M.X. nu va fi singura misiune care va folosi sistemul de vid Honeybee. N.A.S.A. intenționează să-l folosească pe Lună pentru a captura regolitul lunar în Mare Crisium în 2023. Sistemul este, de asemenea, luat în considerare pentru o misiune Europa Lander și alte câteva misiuni încă în faza de concept și proiectare.
„Scopul acestei tehnologii este de a permite capturarea simplă și ieftină a materialelor planetare de pe suprafețe în mare parte necunoscute. Aspiratoarele sunt concepute pentru a capta «murdăria», prin urmare o abordare asemănătoare unui aspirator este ideală pentru a lucra cu «murdăria» planetară”, a spus liderul proiectului Honeybee, Kris Zacny.
Punctul culminant al misiunii M.M.X. va fi returnarea probei.
Foto: www.universetoday.com
