Aphrodite’s Child a fost o formație de rock progresiv grecească, formată în anul 1967 de Vangelis Papathanassiou (clape), Demis Roussos (chitară bass și voce), Loukas Sideras (percuție și voce) și Anargyros „Silver” Koulouris (chitară). Numele formației provine din titlul piesei cu același numede pe albumul Sings Where It’s At al lui Dick Campbell. Stilul este de muzică progresiv-pop-electronică, rolul lui Vangelis în creația muzicală fiind reprezentativ, emblematic.
Vangelis Papathanassiou și Demis Roussos erau deja cunoscuți în Grecia (dupa experiențele Formyx și respectiv Idols) în momentul în care s-au reunit cu Sideras și Koulouris, pentru a înființa formația. Primele lor înregistrări au fost pentru albumul lui George Romanos, In Concert and in Studio, unde interpretează patru piese, fiind prezentați ca ‘Vangelis și Orchestra‘.
Formația se cunoaște la început cu numele de „The Papathanassiou Set„, încearcă să se stabilească la Londra pentru a beneficia de un climat prielinc activității lor. Îîn Grecia se instaurase dictatura de dreapta, cunoscută ca Dictatura generalilor, din anul 1967. Koulouris a trebuit să rămână în Grecia pentru a satisface serviciul militar, în timp ce restul formației, în drum spre Londra, rămâne blocată în Paris datorită problemelor legate de permisele de muncă, în timpul manifestațiilor de stradă din Franța, în 1968.
În Paris semnează contractul cu Mercury Records, adoptă numele „Aphrodite’s Child” și scot primul single „Rain and Tears„, prelucrare dupa Canonul în Re major al lui Pachelbel. Cu această piesă, formația devine faimoasă atât în Franța, cât și în alte țări europene, cu poziții bune în topuri. Piesa este vândută în peste un milion de copii și primește distincția discul de aur. În același an (1968), în luna octombrie, trupa lansează primul lor album intitulat End of the World. Albumul coține în mod egal piese pop psihedelic și balade, în stilul Procol Harum sau The Moody Blues, cu amprenta muzicii de sintetizatoare a lui Vangelis.
Formația începe turnul în Europa, iar în ianuarie 1969 înregistrează o piesă în limba italiană pentru festivalul Sanremo, dar la care nu participă. Următorul lor hit este „I Want to Live”, o reinterpretare a piesei „Plaisir d’amour„. Pentru al doilea album, formația se mută la Londra, pentru a înregistra în Studiourile Trident. Primul single de pe al doilea album, „Let Me Love, Let Me Live” este lansat în luna noimebrie, iar albumul It’s Five O’Clock este lansat în ianuarie 1970. Albumul conține câteva balade de succes (ca și piesa care dă numele albumului) dar există și piese care parcurg alte genuri muzicale, printre care și country rock.
Iată și o înregistrare video a piesei ce dă titlul albumului, cu o fidelă coloană sonoră, în contrast cu imaginea de pe o înregistrare TV, cu limitările tehnologice ale acelor ani.
Eu am luat cunoștință cu acest album și cu restul discografiei Aphrodite’s Child abia în 1982, în cadrul unei emisiuni de muzică pe FM, stereo, joia, montat[ în acei ani de celebrul Florian Lungu- Moșu, realizator de emisiuni de radio şi televiziune, compozitor, muzicolog şi profesor, prezentator. Am fost uimit de originalitatea și diversitatea de formule muzicale experimentate de Aphrodite’s Child și i-am ascultat cu satisfacție, asemenea generației anterioară celei de-a mea, care i-a gustat „în live”. Sper să împărtășiți cu mine aceeași plăcere, căutându-le piesele lor reprezentative, care cu greu se găsesc pe internet, din motive de copyright.
