Sonda spațială de vânătoare de planete a NASA a găsit două noi super-Pământ-uri care orbitează o stea la doar 33 de ani lumină distanță. Numele stelei pe care o orbitează este HD 260655, este o stea pitică M strălucitoare, numită uneori pitică roșie. Nici una dintre lumi celor două planete este posibil să nu susțină viață, datorită temperaturilor lor extrem de ridicate, dar oamenii de știință încă cred că sunt demni de observații suplimentare. Cele două sunt dintre cele mai apropiate planete stâncoase găsite vreodată.
Descoperirea a fost anunțată de Rafael Luque de la Institutul de Astrofizică din Andaluzia, Spania, și de la Universitatea din Chicago, în lucrarea intitulată „Sistemul HD 260655: două lumi stâncoase tranzitând un pitic M strălucitor la 10 PC”. HD 260655b este cea mai apropiată de steaua pe care o orbitează, perioadă orbitală având-o de 2,7 zile, iar HD 260655c orbitează steaua pitică M într-o perioadă orbitală de 5,7 zile (terestre).
Temperaturile celor două planete sunt cu siguranță prea ridicate pentru a susține viață, planeta b având o temperatură de aproximativ 435 grade Celsius, iar temperatura planetei c este de aproximativ 284 grade Celsius.
„Sistemele multiplanetare oferă o oportunitate unică de caracterizare prin planetologie comparativă, așa cum s-au format în cadrul aceluiași disc protoplanetar”, scrie autorul lucrării mai sus amintite. Steaua este o pitică roșie, mult mai slabă decât Soarele Terrei, dar, pentru tipul său, HD 260655 este destul de luminos, autorul lucrării scriind că „este printre cele mai strălucitoare pitici de tip M timpuriu de pe cer, cu o magnitudine aparentă în banda J de 6,7 mag”.
Referindu-se la planeta interioară, echipa cercetătorilor care au făcut descoperirea presupune că HD 260655 b are o compoziție de densitate în vrac (greutatea unei unități de volum de pulbere) în perfect acord cu cea a Terrei, iar planeta c este diferită. „HD 260655 c este mai în concordanță cu o compoziție internă lipsită de fier și realizată în întregime din silicați, dacă se presupune că nu conține substanțe volatile”, susține echipa cercetătorilor. De asemenea, echipa spune că diferența de densitate dintre planete se datorează fie unor concentrații diferite de substanțe volatile, fie incertitudinilor observaționale.
Lucrarea „Sistemul HD 260655: două lumi stâncoase tranzitând un pitic M strălucitor la 10 PC” arată că atmosfera planetei c, dacă ar avea una, a fost probabil o atmosferă de hidrogen/heliu care a fost îndepărtată, dar, dacă cercetătorii se înșală în ceea ce privește compoziția și seamănă mai mult cu cea a Terrei, atunci s-ar putea să fi păstrat o atmosferă dominată de apă.
Planeta b este diferită, deoarece este mult mai aproape de steaua sa și este puțin probabil să aibă o atmosferă foarte mare. În ambele cazuri, dacă planetele au atmosfere, este foarte puțin probabil să aibă atmosfere extinse de hidrogen.
Aceste planete nu sunt ținte în căutarea vieții, pentru că sunt prea fierbinți, dar sunt ținte dezirabile din punct de vedere științific în alte moduri. „Sistemul HD 260655 prezintă o oportunitate unică pentru studii de planetologie comparative ale lumilor stâncoase”, ambele fiind ținte principale pentru spectroscopia ulterioară cu James Webb Space Telescope (J.W.S.T.). „Aceste observații ulterioare ne vor îmbunătăți cunoștințele despre istoria formării și evoluției sistemului” și ar putea „… deschide o nouă cale de observație pentru a studia câmpurile magnetice ale stelelor de masă mică și amprenta lor în sistemele planetare”.
Foto: www.universetoday.com
