Nuvele și romane în foileton.
Romanul se continuă de la Omul vălurit (IX). * Uneori, vara, pierdea nopţi în şir pe mare împreună cu Lubomir încercând să prindă în cârligele lor de oţel ceva câini de mare. În zori se întorceau lălăind de mama focului. Se împletice…
Reîntoarcerea pelerinului ne-a electrizat însă şi am lăsat baltă micile noastre probleme provinciale. Ne-am hotărât să-l întâmpinăm aşa cum se cuvine, ca pe un rege din Borneu, din Alexandria, Bran, Sulina, Athena, Moscova, Torino, Isl…
3 Un intrus în noapte forţase intrarea magazinului. Lăsase la marginea insulei, printre plante de băltă cu tulpini înalte, o barcă furată doar el ştie de unde. ― Bătrâne ! Înăuntru era întuneric şi nu răspundea nimeni. Vandek …
Construită cu perversitate, pirateria e refuzul celuilalt. E hăul de apă în care se pierde identitatea. În aparenţă, pirateria asigura prezența diriguitoare. E prezența duşmanului, ah dușmanul exemplar! Prezența malefică. Ea nu anunţă…
Prima parte poate fi citită aici: Veneția Roșie (1/5). 2 Vandek descoperise că în lume există un rău aşa cum nu şi-ar fi putut imagina vreodată. Răpirea sufletelor — asta părea ceva scos de prin basme şi până la proba contrarie,…
Am vrut să-l întreb dacă nu cumva furtuna marină se îndrăgostise de vocea Amalida Amoleda dar a început să plouă şi a trebuit să ne despărţim în mare grabă. Două zile mai târziu, poliţia l-a găsit pe Alonso măcelărit şi ars în plină st…
1 Era momentul ideal pentru Vandek. Individul pe care-l urmărise stătea sub o arcada gotică ce unea două clădiri tăiate în piatră. Zidurile erau galbene, dar se vedeau portocalii în lumina zilei. Sub paltonul din piele uzată, Vandek …
Contabulul de Bitombe a vrut să ştie dacă mă hotărâsem cumva să lucrez pentru Mataloman, profetul din Gamboa. Mi-a dat întâlnire în rotonda îngerilor din Guamobono, ce secretos. Mi-a spus că se pregătea o invazie extraterestră şi că du…
M-am dus după ea să-i spun că ne aflam în mare pericol. Păreţi cam singur, mi-a spus la ureche astronautul nefericit tăindu-mi calea şi suflându-mi în nas un abur trandafiriu. N-o cunoaşteţi cumva pe domnişoara aceea atât de delicat…
În urmă cu câţiva ani, în timp ce corabia noastră se legăna leneşă în rada portului Pueblo Matador, Pitoşkin a încercat să mă convingă din răsputeri că în adâncuri zăcea o comoară fabuloasă. Brăţări masive de aur, vase de argint şi o g…
Emil, spițerul, proaspăt întors din Poznan, m-a ameninţat pe bune, foarte serios. Uite-așa, pe nepusă masă. Domnule să nu zici că nu ţi-am zis, o să încep să sap în grădină şi e vai şi-amar de poponeaţa dumitale dacă nu dau peste argin…
– Cred că am murit. Peter încercă să-și dea o palmă și izbi în cască. Așa ceva nu e posibil. Se oprise din rostogolire în fața unei porți gigantice care părea că se sprijină pe nimic și era atât de înaltă încât nu-i vedea vârful. Ad…
Pe măsură ce energia revine la parametrii nominali, instalațiile repornesc silențios. Profesorul Ionesco trece, mândră și imperturbabilă, printre căștile albastre care au năpădit centrul. Borozov o așteaptă pe esplanada care dă în cent…
Textul se continuă de aici: Omul vălurit (I). Am luat-o cu bicicleta mea faină de tot cumpărată din Lyon, peste câmpurile smălțate de margarete, pe un drum de țară și am ajuns, așa, cam într-o jumătate de oră la locul cu pricina, so…
Dar cine mi-a furat stickul? Poetesa Carmen? Farmacistul Iamandi? Pitoșkin, zvăpăiatul? Colonelul Sharun? Obin Oba? Domnișoara Margareta? Bobolina? Pricoliciul de la Arsenal? Comisarul Terente? Mallory? Arcibald, armurierul? Cașalotul …
În căldura infernală din auditoriu vocea profesorului de filozofie temporală devenea un zumzăit enervant pentru Peter. Seara încărcată cu băutură și femei îl vlăguise iar cursul matinal părea că îi consumă ultimele resurse. – Mulți sp…