Andy Weir – Proiectul Hail Mary, în original Project Hail Mary
An apariţie 2021
Soarele este încetul cu încetul secătuit de energie de către o specie extraterestră de vietăţi unicelulare care apoi folosesc atmosfera planetei Venus pentru a se înmulţi/ multiplica. Ele formează un fel de pod ce leagă cele două astre, o autostradă cu două sensuri. Soarele începe să-şi diminueze din lumină/ căldură provocând astfel o schimbare climatică accelerată ce are un singur sfârşit: dispariţia vieţii pe Pământ. Cei mai buni oameni de ştiinţă încearcă să împiedice acest lucru prin studierea unor Astrofagi, cum sunt denumite acele organisme, colectaţi de o probă trimisă special pentru acest lucru în preajma Luceafărului. Astronomii descoperă că şi alte stele din vecinătatea noastră sunt infectate. Dintre toate Tau Ceti pare că nu-şi scade din strălucire, cu toate că este şi ea infectată. Se decide trimiterea unei misiuni umane spre acea stea pentru a cerceta fenomenul. Personajul principal, Ryland Grace, ajunge singur acolo, ceilalţi doi membri ai echipajului murind în timpul comei induse, necesare pentru a putea supravieţui călătoriei. Acolo Ryland întâlneşte o navă extraterestră venind dinspre steaua 40 Eridani, cu aceeaşi misiune. La fel, având doar un singur supravieţuitor. Cei doi fac o echipă şi încep observaţii şi experimente asupra astrofagilor, stelei şi planetelor sistemului cetian.
Cu toate acestea, cu toată munca depusă de către autor de a se documenta cât mai complet, există totuşi câteva scăpări. Este relativ destul de greu să concepi, pe baza ştiinţei actuale, un Univers deosebit, fără să uiţi anumite lucruri, fără să le scapi din vedere sau efectiv să nu ştii că există. Autorul se plimbă de la astrofizică la biologie, de la fizica cuantică la chimie organică. Se mişca dezinvolt şi reuşeşte să-şi construiască edificiul epic într-un mod elegant şi credibil. Este însă mai mult decât evident că nimeni nu poate stăpâni bine toate conceptele pe care Andy Weir le-a înserat în paginile romanului. Sunt anumite descrieri în care autorul dă dovadă de o înţelegere de suprafaţă a fenomenului. Este greu de crezut că într-un mediu precum cel descris ca fiind planeta eridienilor, 40 Eridani Ab, viaţa inteligentă s-ar fi mulţumit doar cu simţul auditiv, oricât de fin şi de puternic ar fi el. Câmpul electromagnetic este practic omniprezent în Univers şi în mod sigur evoluţia vieţii ar fi găsit o cale de a forma senzori pentru spectrul său mai scurt, care cu siguranţă ar fi pătruns prin atmosfera extrem de densă a planetei Aici mă gândesc la radiaţiile gama. Dar există şi excepţii, aşa că este posibil. Improbabil dar posibil. Da, sunt de vietăţi terestre care au evoluat în întuneric total şi nu au ochi. Dar ele simt totuşi câmpul electromagnetic, într-un fel sau altul. Eridienii habar nu au de radiaţii, greu de crezut. O specie tehnică precum a lor s-ar fi lovit de radiaţii fără să fie nevoiţi să iasă în spaţiul interplanetar. Noi avem parte de radiaţii provenite de la elementele găsite pe Terra sau în interiorul ei, datorate forţei slabe. Şi dacă ei nu ştiau de electromagnetism, cum puteau să afle de astrofagi în primul rând. Care au fost identificaţi tocmai din cauza radiaţiei produsă de ei? De ce oamenii au preferat să trimită o navă spaţială spre Tau Ceti, înainte de a efectua unele experimente în sistemul solar? De ce n-au încercat să întrerupă circulaţia în două sensuri a astrofagilor între Soare şi Venus? De ce n-au încercat să modifice atmosfera planetei Venus? Au preferat să trimită un echipaj la o distanţă de 13 ani lumină, într-o misiune care avea foarte mari şanse să nu dezlege misterul lui Tau Ceti.
Cartea se parcurge extrem de uşor şi autorul face pe înţelesul cititorului aspecte mai puţin uzuale de ştiinţă şi tehnică. O epopee a prieteniei şi a luptei pentru supravieţuire. Nu reuşeşte să-l facă credibil pe Rocky, pe extraterestru. Ryland Grace este creionat, dupa parerea mea, prea mult, la un moment dat il stim prea bine.
