Până acum, cercetătorii rămân cu semne de întrebare în privința câmpurilor magnetice ale lui Uranus și Neptun.
Majoritatea planetelor au câmpuri magnetice destul de simple: planetele se rotesc, fiecare, într-o anumită direcție, iar câmpurile lor se aliniază aproximativ cu acea direcție de rotație. Din când în când, câmpurile pot rătăci, dar, în general, totul are aceași explicație.
În cazul planetei Uranus, aceasta se învârte aproape perpendicular pe restul sistemului solar, iar câmpul său magnetic este aproape în direcția obișnuită de sus-jos. Cu Neptun, câmpul magnetic este la 47 de grade distanță de direcția de centrifugare. În plus, câmpurile magnetice sunt compensate de centrele ambelor planete.
Oamenii de știință aveau să intuiască ce se întâmplă în interiorul acestor două planete. „Se crede că ambele planete găzduiesc straturi convective mari, undeva între miez și atmosferă, unde există apă și metan în super-presiune într-o «stare superionică», cu proprietăți atât lichidă, cât și solidă. Apa superionică și metanul circulă în modele sus-jos și, din moment ce sunt încărcate, planetele ar putea genera câmpurile lor magnetice acolo, mai degrabă decât în nuclee”, se arată într-un articol publicat în revista on-line universedoday.com.
Sigur că această idee a fost testată. Tomoaki Kimura și Motohiko Murakami de la Departamentul de Științe ale Pământului de la ETH Zürich au reușit să recreeze interiorul giganților de gheață utilizând studiul proprietăților amoniacului într-o stare superpresurizată pe o nicovală cu celule de diamant. În urma studiului lor au descoperit că amoniacul superionic ar putea fi într-adevăr stabil la presiuni și temperaturi mari și au sugerat că amoniacul superionic ar putea exista în interiorul celor două planete. „Dar, în mod esențial, amoniacul nu era suficient de vâscos pentru a forma un strat stabil mai adânc în interiorul planetei. Cu alte cuvinte, pentru ca ideea stratului convectiv să funcționeze, trebuie să stea deasupra unui strat stabil și pare dificil să obții amoniac pentru a juca ambele roluri. Și fără un strat convectiv, nu putem explica structura câmpului magnetic”, se arată în același articol publicat în ediția lunii mai a revistei on-line universedoday.com.
Așadar, momentan, câmpurile magnetice ale celor două plantete considerate „giganți de gheață” rămâne un mister, dezlegarea acestuia urmând să se realizeze la capătul unor noi observații și cercetări cu ajutorul unor instrumente mai performante.
Cornel Seracin
Foto: universetoday.com
