Sigur că Tănase s-a supărat ca măgaru’ pe sat. S-a supărat și basta. Chira Chiralina a zis c-o să-i treacă. Și dacă n-o să-i treacă? Păi dacă n-o să-i treacă, n-o să-i treacă. S-a supărat că am avut noi dreptate și nu el, anume că senatorul nostru e omul rușilor. Acu’ asta n-ar fi așa o nenorocire, că s-a mai întâmplat. L-au prins rușii cu ceva femei, cu niște bani, acolo, l-au mânjit, îl au acum la mână, face ce-i zic ei. Parcă noi nu știm. Tănase e supărat foc pe noi, nu pe senator, păi pe senator să fii, frate, supărat?! Că dacă se ținea tare, aaa, păi atunci era altă poveste. Senatoru’ e văru’ lui. Au fost împreună la Albena, în Cipru și în Madagascar. „Călătoreală” din asta pe cai mari, să murim noi de necaz, na! Tănase s-a supărat pe noi și când am zis că nu vine planeta Nibiru peste noi cum a prezis el, acu’ o lună la Berăria lui Pandele. Nibiru? Dar ce credeai? Ei, într-o bună zi o să vină. Vine. Absolut că vine! O kometă, godzilă siderală, fantoma lui Stalin, bau-bau, omul negru, albinele ucigașe, batman-for-ever, golum, spiderman, cat woman & superman, soroș, putin, trump, bernadette… Bernadette? Tocmai ea? Păi nu s-a drăgălit ea cu senatorul? Nu cu senatorul melcilor! Cu senatorul ăla, de-i văr bun cu Tănase. Cum, care Tănase, râzi de mine?! Tănase care în piept te trase! Ei, lasă, că acum mă duc la frizerie să mă tund, n-am timp de baliverne. Tănase a fost umflat de cagulați într-un exercițiu demonstrativ anti-tero. Era și el aiurea pe trotuar, a venit blindata, au tăbărât ăia pe el. C-ar fi avut la el dinamită, să arunce în aer palatul de la Cotroceni. Ăia de la Cotroceni nici nu s-au sinchisit, a stat Tănase o noapte degeaba la bulău. Pe urmă au venit madamele din Dubai și din Cipru și din Tenerife și a fost bal mascat pe strada noastră. Pe urmă a venit un malagambist care ne-a zis că rușii au pus mâna pe Președinte, mare grozăvie cu spionii ăștia de la Răsărit porniți în contra spionilor de la Apus. Dar lasă-i. Pe seară, la clacă, am citit cu toții povestirea Șobolanii, scrisă de Ionuț Manea și publicată de revista Helion SF Online în ziua de 6 decembrie 2019, ce povestire bestială, așa a căzut de acord întreaga suflare a satului nostru, pentru că Ionuț Manea scrie cu talent, construiește personaje credibile, are arta narațiunii la degetul mic, știe să spună istorii civile care, apoi, ce surpriză, se transformă metaforic, metafora plutește discret în proza lui, estetic vorbind, nici nu-ți dai seama când ajungi pe tărâmul fantasticului, așa ca o străfulgerare ficțională, Ionuț Manea scrie cu har, vălurește inimile, întâmplările și situațiile, când spui situațiile parcă ai spune stradal, civic, orășenesc dar nu, Ionuț Manea nu confundă orașul cu satul, nu aduce satul la oraș, păstrează canonul, îl îndulcește pentru a-l dărui fantasticului și abia apoi, la sfârșit, magistral, repune orașul în drepturi. Căci tot ceea ce vine fantast dinspre sat ajunge la muzeu, așa încorporează orașul periferiile, căci tocmai asta este, Ionuț Manea povestește despre centru și periferii folosind o metaforă puternică.
Credit art : Snatti89
Link către proză:
