Era un parfum magic. Cu toții îi cunoșteam proprietățile. Imediat ce îl purtai, ți se împlineau toate dorințele. Deveneai tot ce ai visat vreodată, te iubea cel pe care îl iubeai și tu, dispăreai dintr-un loc și apăreai în altul, sau chiar deveneai invizibilă. De asemenea, nu pățeai nimic în condiții altfel periculoase, cum ar fi un incendiu, o inundație, o furtună pe mare sau un război. Voiai să fii frumoasă? Parfumul crea acea iluzie sau impresie pentru ceilalți. Voiai să obții permisiune să faci un lucru care de obicei era considerat periculos? Parfumul îți deschidea drumul să încalci orice regulament și să rămâi în siguranță. Toate acestea, bineînțeles, sunt valabile dacă ai de-a face numai cu ființe umane. Parfumul nu are niciun efect la animale, androizi, extratereștri, la roboți de tot felul.
Era ușor să obții o sticluță din acest parfum dacă știai unde să îl cauți pe cel original. Altfel, primeai o copie și trăiai în propria lume de iluzii. În acest caz, era nevoie să faci ședințe de psihanaliză, pentru a putea să revii la realitate. Legenda spunea că parfumul fusese creat pentru o doamnă din epocile de demult, care semănau mult cu basmele prin modul în care era structurată societatea și prin legile după care funcționa. Doamna își dorea ca totul să se desfășoare după bunul ei plac, să nu mai întâlnească niciun fel de obstacol sau regulă care să nu îi placă și care să o împiedice să ducă la bun sfârșit ce își propunea. Un om de știință a reușit, după multe experiențe care combinau reacțiile chimice și cunoștințele de până atunci despre fizică, alchimie, anatomie, filosofie și psihologie, să creeze un astfel de parfum pentru ea. Parfumul nu are, în magazine, o denumire anume, pentru a nu fi depistat de autorități și interzis. Poate fi recunoscut după o anumită combinație de ingrediente, prezentate ca un fel de formule într-un colț al etichetei pe care nimeni nu o citește. Trebuie folosită și lupa. De aceea parfumul magic poate să miroasă oricum. De altfel, este știut că acest parfum magic, la fel ca toate celelalte, miroase altfel în combinație cu pielea celei care îl poartă. Parfumul magic însă, mai ales, are o reacție mult mai puternică în combinație cu pielea purtătoarei, putând să se transforme în cu totul altceva decât era înainte. Notele florale se pot transforma în note citrice, fructate, verzi și aromatice, dulci, lemnoase, orientale, în funcție de context, de emoțiile și intențiile celei care îl poartă. De la note romantice, energizante, naturale și proaspete, se poate trece la note jucăușe, calde, sofisticate, profunde, exotice.
E ca și cum purtătoarea parfumului s-ar căuta pe sine, s-ar întreba cine este și cine ar putea fi. Ar putea încerca diferite personalități pentru a realiza ce și-a propus, ar putea să descopere că de fapt este cu totul altfel decât a fost văzută sau i s-a spus că ar trebui să fie. Purtătoarea parfumului magic își poate explora lumea interioară, odată cu aventurile prin care trece, fără să se teamă că ar putea fi judecată. Poate trece prin situații pe care nici nu și le-ar fi putut imagina, poate deveni o cu totul altă persoană pe moment sau pentru restul vieții. Parfumul magic ajută, în plus față de alte parfumuri, purtătoarea să fie văzută de ceilalți așa cum se simte și ea, așa cum intenționează și ea. Din acest motiv, odată ce poartă parfumul magic, ea poate discuta cu oricine și, mai ales, poate fi înțeleasă de oricine, ca și cum i-ar vorbi limba.
Toate aceste aventuri aveau loc pe Pământ. Pe alte planete se spunea că parfumul magic nu avea niciun efect. La orele de istorie și geografie învățam că nu există ființe umane pe alte planete, în afară de Pământ. Odată se credea că nu există nicio formă de viață pe alte planete. Între timp s-au făcut alte descoperiri, iar manualele școlare și programa școlară a trebuit să treacă printr-o mulțime de schimbări. Rezultatele testelor au fost o vreme corectate după vechea, pe lângă noua programă, pentru că, potrivit situației la momentul respectiv, când li se predaseră acele lecții, participanții la teste dăduseră răspunsul corect. O vreme s-a vorbit despre două mari adevăruri.
Exploratorii s-au folosit de parfumul magic pentru a stabili dacă, într-adevăr, nu existau ființe umane pe alte planete. Parfumul magic a fost folosit și de detectivi, pentru a descoperi androizii și roboții care aveau înfățișare umană și care își creaseră o identitate falsă.
Eu eram într-o perioadă în care nu mai eram deloc sigură cine eram. Pentru generațiile de după toate descoperirile legate de viața pe alte planete, originile erau și mai neclare. Nu doar că puteai aparține mai multor țări și culturi, ci și mai multor planete și specii. Istoricul familiei nu era mereu la îndemâna oricui. Multe documente fie se pierdeau, se deteriorau, fie rămâneau pe o planetă sau alta, în funcție de regulile birocrației. Începeam să ne întrebăm ce este un android și ce este o ființă umană. Puteam considera întrebarea din perspectivă genetică sau filosofică. Era totuși greu de spus care era diferența. Androizii deveniseră tot mai umani odată cu trecerea timpului. Existau și amestecuri între androizi și ființe umane. La început, criteriul a fost legat de bătăile inimii. Cu timpul, androizii au început să aibă un puls asemănător cu al ființelor umane și sentimente de toate felurile. Ne puteau înțelege, dar, în același timp, nu puteau fi păcăliți de iluzii cum era acel parfum magic. Eu nu eram sigură cât la sută eram ființă umană și cât la sută android. Făcusem parte dintr-o regiune unde androizii și ființele umane puteau trăi fără probleme împreună. Diferențele pure nu mai erau găsite atât de ușor. Diferențele individuale făceau deosebirile și mai complicate.
Fusesem atrasă puternic de un artist și filosof. Poate și el purtase acel parfum magic. Îl purtasem și eu. Nu știu dacă a fost din cauza parfumului magic, dar sentimentele dintre noi au dat viață celor mai frumoase poezii, picturi și reflecții filosofice. În vremurile vechi, ori el, ori eu am fi fost iluzia celuilalt. Acum însă, fiecare eram o persoană completă și reală. Nu eram un simplu vis al celuilalt, adică eram și vis, dar și realitate.
Odată, se creau păpuși mecanice și sentimentele puternice le aduceau la viață. Astăzi, eram la fel de reali și oameni, și androizi. Ba chiar androizii erau adesea mult mai umani, pentru că erau mult mai sinceri și nu se ghidau atât de mult după interese. Pentru androizi nu contau banii și alte avantaje, pentru că ei căutau altceva, ceva ce îi putea ajuta să devină mai umani, și anume o poveste de dragoste plină de pasiune. Să iubească și să fie iubiți era cel mai important pentru ei.
Parfumul pe care îl purtam fusese creat de o ființă umană. Mă transformase din treizeci și cinci la sută android în nouăzeci la sută om. Cel puțin așa arătau testele științifice. Mă gândeam, oare ce puteau spune niște calcule de acest fel? Eu trăiam o frumoasă poveste de dragoste. Nici despre el nu știam dacă era om sută la sută. Poveștile de dragoste duc la transformări, la fel precum reacțiile din alchimie. Aurul alchimiștilor era, de fapt, transformarea interioară și perfecționarea ființei umane care trecea prin toate căutările. Eu trăiam vremuri în care vârsta nu se mai măsura, pentru că erau prea multe unități de măsură, unele fără echivalent de pe o planetă pe alta. Mă întrebam cât aș fi putut avea în vremurile în care vârsta spunea multe despre un om. Apariția androizilor și a amestecului între oameni și androizi, de asemenea, a complicat cunoașterea exactă a vârstei cuiva. Totuși, nici vârsta în ani nu mai însemna nimic în ultima vreme, înainte să se renunțe la aceste informații despre cineva. Ființele umane erau tot mai diverse, iar a ști ceva cu exactitate despre cineva bazat pe vârstă era ca un parfum risipit în briza toamnei.
Parfumul magic, de fapt, îl crea fiecare, pe baza propriilor trăiri și experiențe. Se schimba odată cu noi. Era ceea ce ne aparținea, ceea ce ne era propriu, ceea ce ne diferenția de ceilalți. De altfel, nu parfumul în sine avea ceva magic, ci transformarea noastră când îl purtam. Purtându-l, deveneam noi înșine, dincolo de orice rol jucat, iar ceilalți ne vedeau așa cum eram: onești, noi înșine, și alții începeau să aibă încredere în noi.
