şopârle aurii în frac scurmă imperiul decolorat
pământul în carouri, chel, cu plasturi imenşi peste cratere
secundele şuieră violent
în iarna vieții se poartă sandale cu ciorapi

soarele de la miezul nopții
s-a proțăpit ca o tumoră malignă
obrazul stang e pârjolit, cel drept a degerat
într-un crepuscul etern
ultimele pietre fumegă sub norii gestanți
o evoluție amanetată
un somn alert
un soare care a uitat să mai apună

Cu vârful unei comete aprind o țigară

port hainele mamei, sunt mama
am ochi de pluş cu gene crestate
ca un gard viu neglijat
pe brațe atârnă 20 de miliarde de sori muribunzi
strâng la piept oameni fără fețe, pudici,
cu lacrimi închise în cutii de lemn,
oameni pe dos, cu papuci Prada cu puf
copii bonavi şi flori urâte
îmbrățişez carnea

port lama sau briceagul, capul
deaspupra munților
şi o pânză subțire care înfăşoară cordul
sunt tata, am sânge galben
ce picură pe asfalt şi leagă credința
pe inelar țin pietre care se desprind
şi trosnesc în cerul pistruiat

afecțiunea e o pastă de nori curați
coaptă ca un cheag
sau ca o roşie spartă într-o parte
din care ies obraznic semințele

Colaps gravitațional

 

butoane voluptoase activează rotația
cârpaciul viselor toarnă aur
peste gurile puroiate
dorul se sparge în fascicule de radiații
din nori curge literatură
cu mațele întinse în Babylon,
pictezi grădini pe cutii de conserve

ne mişcăm lasciv în Antipa
otrava zilei, pâinea şi vinul
trădarea şi dioxidul de carbon
leacurile conțin obuze la vârf de ac
în pelerinajul tomberoanelor
mă mesteci bisericeşte, apoi mă scuipi