Foto: universetoday.com

În urmă cu șase ani, cercetătorii de la Universitatea Columbia au găsit dovezi ale unei luni gigantice care orbitează exoplaneta Kepler-1625b, însă au fost suficient de precauți cu descoperirile lor, făcându-i pe anumiți oameni să înțeleagă că au găsit doar o lună candidată în sistemul Kepler 1625. Oamenii de știință au așteptat un timp pentru ca telescopul spațial Hubble să confirme acest lucru, dar Hubble nu a confirmat niciodată acest lucru.

Kepler 1625b nu a fost singura exoplanetă cu o potențială exolună, în astfel de situație fiind și Kepler-1708b. Acum, noi cercetări sugerează că ceea ce oamenii de știință vedeau în date nu sunt exoluni.

„Exolunile sunt atât de departe încât nu le putem vedea direct, chiar și cu cele mai puternice telescoape moderne”, explică dr. René Heller de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar (MPS), primul autor al unui nou articol de cercetare în „Nature Astronomy”, ce se intitulează „Exolunile mari, puțin probabile în jurul lui Kepler-1625 b și Kepler-1708 b”.

Când a fost descoperită potențiala lună a lui Kepler 1625b, o planetă de dimensiunea lui Jupiter, care orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui, la peste 8.000 de ani lumină distanță, a generat mult interes, nu numai pentru că ar fi fost prima, dar ar fi fost și o lună gigantică, mare ca Neptun, care a micșorat toate lunile din sistemul nostru solar.

Kepler-1708b orbitează o stea de tip F la peste 5.000 de ani lumină distanță, iar în 2021, astronomii au găsit dovezi ale unei exoluni care orbitează gigantul gazos asemănător lui Jupiter. Dacă este real, este și o lună enormă.

În cazul lui Kepler-1708b, rezultatele nu au fost bune, iar exoluna lui Kepler-1625b, de asemenea, nu a supraviețuit analizei. Semnalele care indică prezența sa provin din modul în care cele două telescoape folosite pentru a-l studia – Kepler și Hubble – văd lucrurile diferit. Totul se reduce la întunecarea membrelor.

Cât timp va dura să fie descoperită prima exolună confirmată? PLATO (PLAnetary Transits and Oscillations of stars) de la ESO este programat să fie lansat în 2026, iar misiunea sa este să caute tranzite ale planetelor asemănătoare Pământului de până la un milion de stele. Va excela la detectarea planetelor, dar are și puterea de a detecta inele și luni.