Foto: Laura Ceica, „Fractalizare”
decembrie 2023
Suntem umilii supuși ai unui nou idol, TEHNOLOGIA, iar zeul suprem a devenit I.A. a cărei putere crește pe zi ce trece, odată cu noile capacități ce îi sunt atribuite sau pe care și le descoperă! Mesagerii/îngerii lui sunt roboții/androizii care preiau, din varii motive, deja munci umane, despre care unii cred că li se potrivesc. Nu, nu este o prima frază dintr-o povestire SF, ci realitatea pe care o trăim, despachetată de fundițe și înflorituri și văzută ca un adevăr gol-goluț.
În Suedia, care se știe că a înlocuit deja complet în școli scrisul de mână cu cel pe calculator (mă întreb, ce faci în cazul unui accident, sub Aurora boreală, fără telefon, daca fiind fara voce și rănit trebuie să scrii un simplu „ajutor!” ca ultimă soluție?), s-a introdus și un nou sistem de interviuri la angajare. În numele imparțialității și al corectitudinii deciziilor, intervievatorul uman a fost înlocuit de un prototip de android realizat dintr-o sticlă opacă a cărui față reproduce mimica umană fiind conceput ca o simulare pe calculator a feței. Androidul este momentan doar un bust și se plasează pe masa de interviu. Mi-am pus întrebarea văzându-l, cât poți empatiza și cât de natural poți fi la un interviu cu un android? Chiar dacă gândește logic și imparțial, nu poate simți , deci nu poate crea empatie. Răspunsurile vor veni în timp.
Încă din zorii ei, omenirea a avut genetic tendința de a se raporta la „ceva” , de a venera ceva. Acest lucru se datorează, în primul rând, probabil, faptului că omul, inconștient, a rămas mereu conectat cu sursa vieții, energia și informația universală, sau ceea ce e dincolo de ea, și la care simte nevoia să se raporteze. Însă a căutat mereu această energie primordială, nevăzută în forme, până la obsesie. Puțini au fost cei care au înțeles că nu se pot raporta decât parțial la formele de manifestare ale energiei primare, și că mai degraba trebuie să se raportereze la sursa lor. Akhenaton, Moise, chiar Iisus au declarat zei falși toți idolii popoarelor lor, însă tendința omului a rămas aceeași, și anume de a pune în formă concretă venerația lui pentru acel „ceva”.
Trăind într-o eră pur materialistă, în care misticul și magicul au dispărut, venereția umană s-a îndreptat acum spre cei mai mari generatori de siguranță, bucurie și evadare: știința și tehnologia.
Energia pe care o dă egregorul uman acestei „religii” nou-născute, va genera schimbări definitive în conștiință, transformând generațiile deja „născute cu telefonul în mână” în ființe pseudoumane conectate la un singur izvor de interes și cunoaștre. Orice vrem „căutam pe internet”, internetul este biblioteca noastră de date (multe neverificate, denaturate, necenzurate, din surse nesigure) este „pâinea și circul” acestei noi generații, este CREDINȚA noastră în ceva ce este sigur și ne oferă siguranță în fața greutăților vieții, așa cum altădată, credința în zei oferea siguranță, întruchipată acum de ȘTIINȚĂ și TEHNOLOGIE.
Dacă ar fi să extind discuția, aș spune că s-ar putea chiar forma o nouă trinitate (nespirituală) a materialismului tehnocrat: ȘTIINȚĂ-I.A.-INTERNET (calculator, telefon). Așadar asistăm în direct la viitor, însă dacă acesta este sau nu viitorul potrivit, care să ne formeze ca oameni noi sau să ne robească aducându-ne într-un ev mediu tehnologizat , rămâne de discutat.
Așadar, vă las cu niște întrebări: „Vă place lumea în care trăiți și la care contribuiți și voi, pas cu pas? Este bună tehnologia (iar dacă da, în ce măsură) sau nu? Pentru că așa cum a spus și Buddha acum 3000 de ani, dacă întinzi coarda (unui instrument) prea puțin, el nu va cânta, iar dacă o întinzi prea mult, se va rupe. Răspunsurile trebuie să vi le dați voi înșivă și să vă gândiți la ce viitor ați dori să construiți cu adevărat, pentru că el nu se construiește singur, ci prin contribuția fiecărui atom din univers, iar unii dintre aceștia sunt în voi.
