Începând cu vara lui 1053, ploi torențiale s-au abătut paupra Europei și a coastei Africii de Nord (teritorii locuite de triburi berbere aflate în conflict cu Imperiul Ghanez), dar mai ales asupra Franței și a statelor papale, Italiei de jos (stăpânită de normanzi), asupra Sfântului Imperiu Roman (transformate în ninsori abundente pe timpul iernii) cât și a coastei Leonului și Castiliei și a sudului Spaniei de azi.
În acest timp, bizantinii, sub Constantin IX Monomachos, pun capăt revoltei pecenege cu care încheie o pace firavă (practic cumpărată cu cadouri teritoriale, privilegii și titluri nobilare) în timp ce, în sudul Italiei, normanzii, conduși de contele de Apulia Humphrey de Hauteville, înving (pe o ploaie catastrofală), armata șvabo-italiano-lombardă, organizată de papa Leon al IX-lea și condusă pe câmpul de luptă de Gerard, Duce de Lorena și Rudolf, Prinț de Benevento (bătălia de la Civitate, 18 iunie 1053).
În Anglia, Harold Godwinson îi urmează tatălui său Godwin, ca și conte de Wessex, iar armata selgiucidă condusă de sultanul Tughril, cantonată în Azerbaijan, pregătește invazia Armeniei, (desăvârșită în anul următor).

Ploile contenesc abia în ianuarie 1054, când Leon al IX-lea trimite o misiune diplomatică (legat papal), sub Cardinalul Humbert de Silva Candida, la Constantinopol, pentru a negocia cu Patriarhul Mihai I Cerularie, ca răspuns la acțiunile sale referitoare la biserica din Constantinopol. Astfel, papa Leon al IX-lea, devine primul papă care invocă direct decretul falsificat al lui Constantin cel Mare, citând o mare parte a acestuia într-o scrisoare (Scripta tuae) către Patriarhul Mihai I Cerularie *.

După încetarea ploilor, cerul a devenit atât de clar și senin încât lumini venite de la stele au putut fi zărite chiar și pe timpul zilei **, iar „cerul s-a umplut de îngeri care cădeau” (cum i-au numit cei care i-au observat direct). În scurt timp, a început o vânătoare sângeroasă ordonată de Papa Leon al IX-lea, care a considerat că ființele ce coborau din cer erau demoni ai întunericului, confundându-i cu îngerii rebeli pomeniți în biblie ca fiind alungați de Dumnezeu din Paradis. „Nimiciți-i până la unul!” a fost faimoasa replică a papei, implicat în masacrarea îngerilor căzuți și care avea să moară, la rândul lui, în primăvara aceluiași an, la Roma, sub auspicii controversate până în ziua de azi. Profitând de conjunctură, normanzii, conduși de contele Willhelm Bastardul, cunoscut mai târziu ca Willhem Cuceritorul, primul rege normand ajuns pe tronul Angliei, înfrâng armata franceză lângă Mortemer (Bătălia de la Mortemer), iar norii de îngeri căzători migrează, treptat, către Europa de Est, unde vor fi protejați, printr-un edict de urgență, de către Biserica Ortodoxă care decretează că sunt soli ai lui Dumnezeu***. Era anul schismei****.

* Donația lui Constantin (în latină Donatio Constantini) este un decret imperial roman contrafăcut, prin care împăratul Constantin cel Mare ar fi transferat papei, în secolul al IV-lea, autoritatea asupra Romei și a părții de vest a Imperiului Roman. Compus, probabil, în secolul al VIII-lea, documentul a fost folosit mai ales în secolul al XI-lea și al XIII-lea, în sprijinul revendicărilor autorității politice din partea papalității. Lorenzo Valla, un cleric catolic italian și umanist renascentist, este primul care a denunțat, în 1439-1440, cu argumente filologice solide faptul că acest document este fals, deși autenticitatea documentului a fost contestată în mod repetat din 1001.

** Începând cu 4 iulie (o data aproximativă), supernova SN 1054 , este observată pentru prima dată de chinezi, arabi și de nativii americani, în apropierea stelei Zeta Tauri. Timp de 23 de zile supernova rămâne suficient de luminoasă pentru a fi văzută la lumina zilei. Rămășițele sale se regăsesc în Nebuloasa Crabului (NGC 1952).

*** Din câteva surse ale vremii se pare că peste 45000 de îngeri căzuți au fost măcelăriți în cursa de nimicire totală a acestora pe teritoriile Europei de Vest și numai 2423 salvați de către Biserica Răsăriteană. Nu există nicio cronică, nicio informație despre ce s-a întâmplat cu îngerii salvați (sau capturați), cu excepția a câtorva basme și legende locale (vezi Rusia, Bulgaria, România, Armenia, Serbia, Albania, Grecia de azi).

****1054 este considerat anul marii schisme a Bisericii Creștine, printre altele și din cauza protecției oferite de Biserica Răsăriteană „îngerilor căzuți din ceruri”. Realitatea este că a fost doar începutul despărțirii bisericii creștine. Marea schisma s-a finalizat odată cu masacrul latinilor din 1182 și răzbunarea Occidentului prin jefuirea Tesalonicului în 1185, dar și în timpul celei de-a patra cruciade din 1204 când au capturat și jefuit Constantinopolul, urmat de impunerea Patriarhilor Latini.

A heavy rain crushed Europe between years 1053-1054. After the rain ended, sky was filled with angels. Pope Leo IX will hunt them down calling them demons and kill them. Those that will migrate to Eastern Europe will be spared by the East Orthodox church which will consider them God’s Messengers.
The year 1054 it’s considered the year of the Great Schism between East and West Christian Church

Alexandre Cabanel: Fallen angel

Emperor Constantin IX Monomachos

Patriarhul Mihai I Cerulariu

Pope Leon IX