Cu 24 000 de ani în urmă, „zeii” de pe sistemul stelar H-Enix, din zona mediană a brațului Perseu, unul din cele două brațe spirale principale în Calea Lactee (vezi foto), au invadat planeta Pământ, lăsată fără apărare de Obsidinni, o specie protejată, la rândul ei, de către civilizația Nioux.
Obsidinnii reușiseră să clădească pe Pământ un sistem ecologic robust și echilibrat cu o specie inteligentă (Homo Sapiens) dominantă, căreia să-i netezească drumul spre evoluție și progres. După care au plecat (fără intenția de a-i abandona pe oameni și a-i lăsa expuși în eventualitatea unei invazii din afară) ci, pur și simplu, pentru a-i provoca să se descurce singuri (unul din principiile galactice ale autodeterminării speciilor inteligente). N-au fost la curent cu intențiile invadatorilor din H-Enix, nu știau nici măcar de existența acestora, o civilizație, clasată mai târziu, de rangul al IV-lea tehnologic (prin comparație, rasa umană era considerată de rangul al 12-lea).
H-Enixienii, sau zeii H-Enix, aveau înfățișare umanoidă. O specie crudă, sângeroasă, atroce, în ciuda rangului al 4-lea tehnologic. I-au înrobit pe oameni. Pentru ei, oamenii, în ciuda înfățișării apropiate, erau doar niște ființe sălbatice, primitive, înapoiate, inferioare. Au intervenit în toate aspectele vieții umane, de la alterări genetice, modificarea hranei și acces la resursele de apă, hrană și energie, la abuzuri fizice, psihologice, sexuale, emoționale. I-au forțat pe oameni să se ucidă între ei, să să se tortureze reciproc și chiar să se mănânce unul pe altul. Totul din pură distracție și amuzament.
Această perioadă din istoria omenirii a fost numită Extinția Dauriană (daurieni, locuitori umani ai pământului) și a durat aproximativ 1500 de ani.
Sfârșitul acestei perioade întunecate pentru rasa umană se datorează, în primul rând, eroilor acelor timpuri, lideri care au preluat conducerea revoltelor și rebeliunilor împotriva zeilor H-Enix. Iată câteva nume de pe listele „negre” H-Enixiene (cristale de siliciu/germanium) extrase din ruine de către Obsidinni în perioada de reconstrucție. Ar Amberth, Ar Ningrada, Nar Acholeu, Nar Abigsamenthon, Var Riombha, Var Butt, considerați semizei, descendenți ai ambelor specii prin încrucișări repetate în urma unor experimente de hibridare genetică între H-Enix și HS (Homo Sapiens) (generațiile 11, 12 și 13). Daurienii Gorba, Tendeum, Brom… în Dauria Ebret (Africa); Reuga, Andonna, Eprus, Roiffi… în Dauria de Sud (Australia-Oceania), Ibduan-ak, Eltetra, Paraziunak, Eftegon Dauria-Era (Asia), Haspor-ada, Caspter-ada, Romur-ada în Dauria de Vest (Europa)… și vârful de lance (semizeu din generația 14), ex coordonator al forțelor de represiune H-Enix, cooptat în secret de tabăra dauriană, Ar DTitus.
În asaltul final împotriva zeilor H-Enix au fost atacate simultan toate cele 4 centre de comandă de pe continentele locuite. S-a ajuns la folosirea de arme și dispozitive termice nucleare (tehnologia H-Enix). Pentru că zeii H-Enix nu puteau să piardă. Sau nu știau. Sau, dacă pierdeau, trebuia să piardă toate părțile beligerante.
Numele eroilor (și multe alte nume din cei care au murit în aceste revolte) și faptele lor au fost consemnate de Obsidinni, dar documentele, sub forma lor de atunci, au fost distruse fie prin accidente, fie calamități naturale și războaie, fie intenționat de unii conducători sau regi de mai târziu și, mai ales, de reprezentanții unor religii.
În această conflagrație au murit peste 90% din populația umană, o altă situație de „human bottle-neck” despre care vom mai vorbi și cu alte prilejuri. Zeii H-Enix însă, în încleștarea finală, au pierit până la unul.
Piesa muzicală „Heroes” („Eroi”) pe care urmează să o ascultați durează 2 minute și 56 de secunde, este scrisă în re minor, măsura 4/4,120 bpm și este dedicată tuturor celor care și-au pierdut viața în eforturile lor de a elibera specia umană înrobită de zeii H-Enix.
Piesa e în prima audiție, deși am intenționat, la una din ședințele cenaclului de poezie „Pavel Dan” din primăvara anului acesta, să recit două poeme ale poetului Eugen Bunaru pe fundalul ei. N-a mai fost timp. Sau am uitat eu să iau cu mine volumul de versuri al domniei sale. Profesorul sau, mai complet, poetul și publicistul Eugen Bunaru, e tot un erou, din punctul meu de vedere. Un altfel de erou care, la peste 75 de ani, coordonează și conduce unul din cele mai prodigioase și puternice cenacluri literare timișorene.
Audiție plăcută!
***
The song is a lament but also a hymn to the Heroes who lost their life 24,000 years ago in the fight against one of the most atrocious species in our galaxy. The H-Enix gods that invaded Earth, coming from Median Perseus arm.
Image via NASA
Most accurate simulated view of Milky Way Galaxy
From NASA Hubble site
Release Date December 16, 2021 10:00AM (EST)
In a map of the Milky Way, the neighboring spiral arm just beyond the Sun is known as the Perseus arm. Astronomers created this map by measuring the locations of natural radio sources known as masers (pink dots in pullouts at right) and dust clouds (blue dots). At upper right, a shaded region shows the previously believed shape of the Perseus arm, demarcated by a combination of masers and dust clouds. New measurements (middle right) show that some of these dust clouds are much closer or farther from the Sun than originally thought. As a result, the Perseus arm may be much clumpier and less well-defined (lower right)
Credits:
Science Joshua Peek (STScI)
Illustration Robert L. Hurt (Caltech, IPAC), Leah Hustak (STScI)
