Foto: www.researchgate.net
A rămas Luna un vis al umanității? Mai este colonizarea ei un țel arzător pentru om? Cum s-ar putea pune bazele unei colonii lunare? Se pare că răspunsul la aceste întrebări îl dă munca intensă, realizată în diverse parți ale lumii, prin dezvoltarea de noi tehnologii inovatoare, dintre care una o voi prezenta aici.
Dacă nu ținem cont de unele teorii care spun că nu s-a ajuns niciodată pe Lună sau că li s-a atras atenția astronauților de către extratereștri ca să nu se mai întoarcă acolo ori alte idei neacceptate mainstream (însă destul de prezente în viața noastră și unele documentate suficient de pertinent pentru a nu fi luate deloc în seamă) atunci probabil că avanpostul umanității în cursa spațială va fi satelitul natural aflat cel mai la îndemână.
În procesul căutării de diverse tehnologii care să faciliteze locuirea corpului ceresc, s-a descoperit recent un dispozitiv de mărimea unui bob de mac care poate înmagazina o cantitate imensă de energie nucleară și care se dorește a fi folosit în viitor pentru a se putea rămâne mai mult timp pe suprafața Lunii. Se urmărește ca în 2030 programul Artemis, dezvoltat de NASA, să stabilească oficial un avanpost pe satelit. SF-ul emerege tot mai mult în cotidian, însă e interesant cum creăm linii de realitate diferite de ceea ce se credea cândva că va fi.
Celulele de combustie în discuție, reduse atât de mult ca dimensiune, au fost proiectate de Universitatea din Bangor, Țara Galilor, proiect realizat de o echipă condusă de profesorul Simon Muddleburgh. Echipa speră să testeze complet combustibilul nuclear „în următoarele câteva luni”. Universitatea din Bangor este unul dintre mediile de cercetare implicate puternic în proiecte cu privire la producerea de energie pentru Agenția Spațială din Marea Britanie, Rolls Royce, NASA, Laboratoarele din Los Alamos, SUA și se pare că mai nou Luna.
Mica celulă de combustibil numită TRISOFUEL ar putea fi folosită pentru a alimenta un microgenerator nuclear creat de Rolls Royce. Acesta este la rândul său un dispozitiv mobil de mici dimensiuni (de mărimea unei mașini mici) fiind ușor de transportat în spațiu. „Le poți lansa în spațiu cu toate forțele …și vor funcționa când vor fi puse pe Lună”, declară doctorul Muddleburgh.
Rămâne întrebarea, în ce manieră se va materializa acest proiect lunar în final? Răspunsul probabil îl vom afla în 2030. Până atunci să ne bucurăm încă de strălucirea astrului nopții, ca strămoșii noștri de mii de ani, fără a ne întreba încă: „Oare ce face Omul din Lună?”.
