Biosfera Terrei este una dintre cele patru părți interconectate care alcătuiesc sistemul complet al vieții de pe Planeta Albastră. În componența biosferei intră toate organismele vii: plante, animale și organisme unicelulare deopotrivă.

Organismele vii de pe Terra produc fosfina, iar pentru că acest element cu posibile origini biologice a fost descoperit că ar fi produs și în norii planetei Venus, ne aduce în atenție faptul că unele elemente din biosfera Terrei ar putea exista și în alte părți ale sistemului solar.

Planeta Marte se aseamănă cel mai bine cu Terra și, încă de la descoperirea ei, părea să ofere condiții de viață. Rotația sa, înclinarea axei, calotele polare, toate aduceau speranțe pentru existența vieții pe suprafața acestei planete.

În timp, cercetările acestei planete au scos la iveală un lac sub calota de gheață polară sudică și metan în atmosfera marțiană (care variază în funcție de anotimpuri și chiar de ora din zi), iar aceste noi descoperiri au sporit speranțele oamenilor de știință să susțină că Marte este una din planetele ce candidează și promit forme de viață.

Despre metan se cunoaște că poate fi produs prin procese biologice, dar sursa reală a metanului aflat pe Marte nu a ajuns încă să fie cunoscută. Referitoar la posibilele forme de viață de pe Marte, este posibil ca acestea să fi câștigat un punct de sprijin, având în vedere dovezile că planeta a avut odată un mediu mult mai benign. Astăzi, Marte are o atmosferă foarte subțire și uscată, formată aproape în întregime din dioxid de carbon. Această atmosferă oferă o protecție redusă împotriva radiațiilor solare și cosmice, iar, dacă Marte a reușit să rețină unele rezerve de apă sub suprafața sa, nu este imposibil ca viața să mai existe încă pe Planeta Roșie.

Europa este unul din sateliții planetei Jupiter și a fost descoperită de Galileo Galilei în 1610, împreună cu celelalte trei luni ale lui Jupiter. Europa este puțin mai mic decât Terra, iar suprafața acestui satelit este o întindere vastă de gheață (apă).

Acest satelit jupiterian este considerat că ar fi o lume activă din punct de vedere geologic, asemenea Terrei, deoarece puternica flexiune a mareelor ​​îi încălzește interiorul stâncos și metalic și-l menține parțial topit.
Mulți oameni de știință consideră că sub suprafața înghețată a satelitului lui Jupiter se află un strat de apă lichidă – un ocean global – care este împiedicat să înghețe prin căldura care se îndoaie și care poate avea peste 100 km adâncime. În adâncurile acestei lumi oceanice este posibil să existe guri de aerisire hidrotermale și vulcani de pe fundul oceanului, iar pe Terra, astfel de caracteristici susțin adesea ecosisteme foarte bogate și diverse.

Enceladus, la fel ca Europa, este un satelit acoperit de gheață, iar în subteran ar deține apă lichidă. Acest satelit al planetei Saturn a ajuns în atenția oamenilor de știință ca o lume potențial locuibilă în urma descoperirii prin surprindere a unor gheizere enorme lângă polul său sud. Dovezile clare ale unui depozit subteran de apă lichidă sunt date de faptul că, la suprafața acestui satelit al lui Saturn, jeturi de apă scapă prin fisuri mari și se pulverizează în spațiu pentru că Enceladus are un câmp gravitațional slab.

Această situație reprezintă o dovadă foarte puternică a existenței orificiilor hidrotermale pe fundul oceanului, oferind chimia necesară vieții și surse localizate de energie.

Titan este considerat cel mai mare satelit al lui Saturn, fiind singurul satelit din sitemul nostru solar cu o atmosferă substanțială, ce conține o ceață groasă portocalie de molecule organice complexe și un sistem meteo bazat pe metan în locul apei, complet cu ploi sezoniere, perioade uscate și dune de nisip de suprafață create de vânt.

Atmosfera acestui satelit este formată în principal din azot, important element chimic utilizat în construcția proteinelor în toate formele de viață cunoscute. Prin observații radar au fost detectate râuri și lacuri de metan lichid și etan și, eventual, prezența criovulcanilor (au caracteristici asemănătoare vulcanilor, dar erup mai degrabă apă lichidă decât lavă). Toate aceste observații sugerează că Titan, la fel ca Europa și Enceladus, are o rezervă subterană de apă lichidă.

Pentru că se află la o distanță foarte mare de Soare, temperaturile de suprafață de pe Titan sunt foarte scăzute -180 ˚C – acestea fiind temperaturi mult prea reci pentru apa lichidă, dar substanțele chimice abundente disponibile pe Titan au ridicat speculațiile acolo ar putea să existe formele de viață ce conțin o chimie fundamental diferită de organismele terestre.

Cornel Seracin
Sursa: www.sciencealert.com
Foto: satelitul lui Jupiter, Europa (NASA)