În largul mării de carton oficialii virtuali au construit în 1999 o insulă secretă pentru spionii lumii. La începutul lui 2000, forţele lunare au atacat insula dinamitând-o. Pe la mijlocul verii, pe când pescuiam în largul oceanului, l-am salvat pe agentul 007, care a dormit şapte zile neîntors. Era musculos, blond şi vorbea toate limbile pământului. O vreme n-a scos însă nici o vorbă şi a băut zdravăn. Mi-a spus într-o dimineaţă că sunt un om de ispravă şi a vrut să părăsească cuterul meu, nevrând să-mi pună viaţa în pericol. L-am oprit şi l-am ameninţat chiar cu carabina mea englezească. A oftat. M-a măsurat din cap şi până-n picioare şi a renunţat să mă imobilizeze cu ajutorul vestitei figuri Gen Hua. M-a întrebat de ce mă credeam atât de vulnerabil. Am izbucnit în hohote de râs şi i-am întins cipul pe care i-l scosesem cu un cuţit de vânătoare din umăr. Am stat apoi de vorbă despre literatura science fiction cu spioni. Da, era mort după literatura science fiction cu spioni. Ai citit BombsAway? Da, am citit-o. Îmi place cum a realizat personajele. Despre Harry Turtledove, vorbești!? Exact, el e autorul. Are niște personaje memorabile, obișnuite, oameni obișnuiți prin care Harry povestește grozăvia războiului mondial. O istorie alternativă! Un semnal de alarmă! O carte foarte antrenantă! Scrisă în ritm alert, fără brizbizuri, fără neologisme, fără înflorituri metaforice inutile. În sfârșit, agentul 007 s-a minunat de ce priceput eram şi m-a lăudat în ebraică, rusă şi engleză pentru felul în care schimbasem matricea informaţională a cipului. S-a relaxat, a făcut o baie şi apoi a pescuit împreună cu mine. M-a umplut de invidie prinzând în cârlig un frumos exemplar de rechin-mascat. Am despicat burta rechinului şi apoi l-am aruncat într-o tigaie şi l-am pregătit stropindu-l din belşug cu vin de migdale. Agentul 007 mi-a povestit câte ceva despre insula spionilor şi despre forţele lunare care aveau de gând să arunce întregul pământ în aer. Am înţeles în cele din urmă că insula era ultimul nostru bastion. Aşa că am intrat în WorldNet şi am căutat urmele câmpului informaţional al insulei şi i-am propus lui 007 s-o refacem exact cum a fost. Uriaşul blond s-a arătat neîncrezător dar în cele din urmă l-am convins. Timp de şapte zile am lucrat la proiectul ăsta nebun navigând în apele mării de carton sub o ploaie de meteoriţi. Din când în când vâjâiau pe deasupra noastră navele forţelor lunare dar câmpul nostru era bine ecranat printr-o buclă virtuală identificată de mine în WorldNet şi reprodusă întocmai în câmpul real. Agentul 007 n-a încetat să se minuneze tot timpul şi m-a întrebat cine sunt. N-am apucat să-i răspund pentru că am primit un mesaj subliminal care îi era adresat. Era chemat la ordine de un comando refugiat în Shambala şi care avea ordin să-i asasineze pe generalii care conduceau forţele lunare. Ne-am despărţit în chiar clipa în care în apele mării de carton începeau să apară contururile insulei. I-am zis, am putea evita scenariul apocalipitic din BombsaAway! Da, am putea! Rămas singur am pescuit câţiva burboni cu aripioare argintii şi-am tras un chef straşnic, făcându-mă cui. In zori, dincolo de bord, am auzit voci. Câţiva spioni îmi făceau semne vesele cu mâna şi trăgeau focuri în aer. I-am sfătuit foarte serios să se liniştească şi am izolat întregul moment sub un clopot Gauss. Timp de trei zile şi trei nopţi am pus la punct noul scenariu al lumii pe care l-au semnat toţi cei o mie de spioni. La urmă am desfăcut câteva sticle de şampanie franţuzească. Cel de-al doilea agent 007 m-a tras de mânecă şi m-a întrebat dacă modelul lui era aidoma lui şi dacă nu cumva se strecurase pe undeva un defect informaţional deoarece nu ştia să vorbească în patagoneză. Eu l-am liniştit spunându-i că, la urma urmei, recreaţia, că şi creaţia e sublimă pentru că este imperfectă şi plină de surprize.

Credit art: Alex Ruiz