Într-un micro-interviu acordat recent, Doina Ruști, bine-cunoscuta autoare a unor romane faimoase, precum “Fantoma din moară”, „Manuscrisul fanariot” (și încă altele opt), afirma că “nimic inexplicabil nu se întâmplă în lume, ci absolut întotdeauna este vorba despre tipul de privire pe care fiecare o aruncă asupra acesteia.”Și, într-adevăr, așa este. Oare câți dintre noi, cei care trăim în București, ne-am putea imagina că acest oraș (care, la prima vedere, pare cam aglomerat și cam grăbit, cam murdar și cam anost) a fost, este sau ar putea fi un loc magic și plin de mistere ? Destul de puțini, cel mai probabil, pentru că, așa cum arăta mai sus autoarea, totul depinde de ochiul celui ce privește, dimensiunea magică a fiecărui element al realității fiind intrinsecă acestuia și observabilă doar pentru cei care știu să o deslușească. Iar pentru aceia dintre noi, cei mai mulți, care nu mai avem disponibilitatea de a percepe dimensiunea magică a lucrurilor obișnuite, din când în când, Universul ne face câte un dar spre a ne ajuta să redescoperim această aptitudine demult uitată.
Un astfel de dar este și cel mai recent roman al Doinei Ruști, “Homeric” (Editura Polirom, 2019), care ne înfățișează imaginea unui București mitologic, din acele vremuri demult apuse în care lumea noastră încă nu devenise parte a Occidentului pozitivist, ci mai degrabă aparținea Orientului magic. O lume pestriță și fabuloasă, ieșită parcă din vechile cântece lăutărești, în care aflămmahalale și zone secrete; străzi dosnice și întâmplări tainice; drumuri de nuiele, trăsuri, vizitii și cai cu clopoței;prăvălii cu dichisuri, ibrice, ilici și fesuri;rubine și smaralde; vraci, licori și elixire, leacuri și hapuri;târgoveți și țârcovnici; băcani și imami; cafegii și cazangii; arnăuți și arbănași; ceacâri, paharnici și podari; boiangii și lăutari; bacșișuri și chiramele; caravane și divane; într-o adevărată reconstituire istorică aflată la intersecția rigorii cu poezia.
Roman de dragoste ce zugrăvește drama pasiunilor ascunse, „Homeric” este în același timp și o poveste în care misterul abundă, pe parcursul său împletindu-se, de la o secvență la alta, atât tensiunea teribilă a vieților secrete pe care eroii le duc departe de ochii comunității, cât și frisonul colectiv generat de disparițiile inexplicabile ale unor oameni, în urma cărora rămân doar hainele ce le aveau pe ei și fire împrăștiate de praf.
Și toată această cavalcadă de emoții este pusă în scenă prin intermediul unor personaje care nu sunt doar pitorești (evocând acea lume fanariotă demult dispărută), ci sunt mai ales sincretice, în alcătuirea cărora umanul se amestecă cu supraumanul și firescul cu nefirescul. Pantelimon poate să ilustreze prin desen latura nevăzută a oamenilor pe care îi pictează, Mărmănjica vede gândurile oamenilor, putând realiza adevărate incursiuni și explorări în cele mai ascunse secrete ale acestora, Ciptoreanca ghicește viitorul, în timp ce personajeleintenționat fabuloase (precum piticul Lecu și Naltul/Năltărogul) se situează pe o limită greu definibilă, identitatea acestora rămânând dificil de încadrat într-o categorie anume (să fie rase de oameni ceva mai aparte?; să fie stafii sau duhuri, ori spiriduși sau alte spirite ale naturii?; greu de spus).
De altfel, pentru a desăvârși atmosfera onirică, autoarea acestui veritabil basm de inspirație istorică folosește un întreg arsenal de elemente fantastice (sau semi-fantastice) care sporesc savoarea fiecărei pagini parcurse: clădiri abandonate sau locuite în care se petrec lucruri misterioase, case bizare fără uși sau ferestre, ierburi miraculoase, trăsuri fantomatice, umbre care se mișcă, rochii și coșuri care zboară, fructe care dispar, mărgele fermecate, siluete de fum, demoni, vrăjitori și stafii, știme și joimărițe,greieri magici, năluci, căpcăuni, câini vorbitori, femei cu trupuri de șarpe, spirite și drăcușori puși pe șotii și câte și mai câte altele… Și toate aceste elemente fabuloase prind viață, se mișcă și se derulează în interiorul unei geografii magice, definită de câteva repere fundamentale pe care le putem regăsi și astăzi în peisajul Bucureștiului contemporan (bun prilej al unui veritabil tur cultural): Pădurea Cotroceni (unde, în poveste, începe drumul spre lumea cealaltă, și unde, în prezent,se află Mânăstirea Cotroceni ), Gorganul (în carte necropolă a unor monștrilor străvechi, pe care regăsim azi Biserica Sfântul Ilie-Gorgani)și Lacul lui Dura (Cișmigiul actual). Iar toată această “lume din spatele lumii” rulează în paralel cu vătafi și arendași, potere și tâlhari, vânători de oameni și târguri de robi, hrube și galere; chelari și beșlii; spătari și beilici transformând întreaga poveste într-o istorisire fabuloasă care se cere a fi citită pe îndelete, pentru a savura în tihnă fiecare colțișor sau amănunt al acesteia.
Această abordare a lecturii este cu atât mai indicată cu cât, în ceea ce privește construcția narativă, romanul se definește ca o structură estetică intens barocă, densă în detalii de toate felurile care, odată așezate unele lângă altele cu mare migală, construiesc tabloul aproape milimetric al universului dramatic descris mai sus. De aceea, senzația de pictural, de tablouri mișcate rămâne constantă pe tot parcursul său, parcurgerea lui putând fi asemuită cu o imersiune într-o lume virtuală, ca într-un cinematograf n-D, în care, de jur împrejur, percepțiile senzoriale abundă. La acest capitol al tehnicii dramaturgice, ar mai trebui evidențiată și decizia, asumată voluntar, a planurilor multiple, povestea și misterele sale fiind dezvăluite treptat, pe măsură ce parcurgem, pe rând, toate perspectivele: “povestea lor”, “povestea din spatele poveștii” iar într-un final cu adevărat surprinzător și neașteptat, unghiul subiectiv al ființei fantastice care, cu o precizie extraordinară, limpezește tot ceea ce ar fi putut fi neclar.
„Homeric”, este considerat de către exegeza editorială [1] ca “fiind, într-un anumit fel, o sinteză a prozei autoarei”.Eu aș mai adăuga doar că, prin intermediul acestei cărți, Doina Ruști își (re)confirmă încă o dată poziția centrală pe care o deține de ceva vreme în fantastica românească contemporană.
Lectură plăcută să aveți !
[1]https://www.polirom.ro/carti/-/carte/7062
Vezi și:
