1.Aveţi o istorie, un trecut în spaţiul bănăţean. Cat de legat vă simţiţi de sfera literară a
Banatului, dată fiind originea dumneavoastră?

M-am născut la Sânnicolaul Mare, pe care părinţii mei l-au părăsit curând după aceea, aşa că nu am amintiri din acel loc. Mă simt însă într-adevăr legat de sfera literară (şi nu numai) a Banatului, mai precis a Timişoarei, unde m-am întâlnit deseori cu confraţii şi prietenii din aria SF. Regret că probleme de sănătate nu  mi-au îngăduit să răspund invitaţiilor primite în ultima vreme.

2. Vorbiţi-ne despre Jules Verne, e evident că i-aţi călcat pe urme, dar unde se termină “maestrul” şi unde începe “ucenicul”?

“Călătoriile extraordinare” mi-au marcat copilăria şi adolescenţa. Ele au făcut să vibreze o coardă sensibilă în sufletul meu, orientându-mă, în cele din urmă, spre universul SF. Am încercat să-mi “plătesc” datoria faţă de marele scriitor, prin trei cărţi consacrate vieţii şi operei sale, prin mai multe traduceri, prin zeci de articole şi emisiuni de radio şi televiziune, prin participarea la colocvii, în ţară şi în străinătate. Rămân, în continuare, “ucenicul” inegalabilului maestru.

3. Aţi realizat prima teză de licenţă despre literatura SF din Romania.  Cum a fost primită in epocă şi cum a contribuit ea la trasarea itinerariului scriitoricesc viitor, în spaţiul fantasticului?
Cred că, în acel an 1954, a fost şi una dintre primele din lume. Cât despre felul în care a fost primită, să nu uităm că literatura SF era, atunci, foarte puţin cunoscută şi apreciată la noi. Chiar membrii comisiei s-au arătat binevoitori, dar oarecum nedumeriţi… Teza nu a fost publicată, dar se poate spune că a constituit o primă încercare, în spaţiul autohton, de a aborda un subiect sortit, mai târziu, unui interes notabil. Şi un început al preocupării mele pentru exegeza SF-ului, concretizată într-un număr relativ important de studii şi volume publicate în ţară şi peste hotare.

4.V-aţi continuat drumul şi, în 1971 aţi înfiinţat “Cercul Ştiintific OZN”. Care era poziţia epocii faţă de această iniţiativă?

Am mai spus că numele Cercului reprezenta mai curând o aspiraţie, decât o realitate. La şedinţele noastre publice, ţinute în marea sală de la parter a Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, participau, totuşi, sute de persoane. Organizam şi întâlniri cu amatorii din alte oraşe. A fost momentul de vârf al interesului faţă de fenomenul OZN.

5. Aţi creat o societate care se ocupă de aceste fenomene. Cum vedeţi rezultatele muncii dumneavoastră în acest sens?

Asociaţia pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN România) a fost creată de un grup de entuziaşti, printre membrii fondatori numărându-se regretaţii mei prieteni Harald Alexandrescu şi Ion Ţugui, dar şi Ioan Albescu, Dan D. Farcaş, Alecu Marciuc, Alexandru Muşat, Emil Străinu. Ne-am propus să realizăm un corpus de cazuri româneşti care să se adauge dovezilor înregistrate pretutindeni ale existenţei fenomenelor aerospaţiale neidentificate. Un efort dificil, ţinând seama de numărul redus de membri şi de lipsa mijloacelor materiale. Dar nu închinăm steagul!

6.Aţi lucrat cu Julien Weverbergh, în repetate rânduri, la diferite cărţi de ufologie. Cum a marcat aceasta colaborare cariera dumneavoastră?
Colaborarea noastră a avut drept rezultat mai multe cărţi, una dintre ele, consacrată cazurilor din Europa de Est, fiind publicată în Olanda, Marea Britanie, Statele Unite, Franţa şi Argentina. Ea mi-a deschis calea către specialiştii şi asociaţiile de profil, permiţându-mi să beneficiez de o documentare solidă pentru lucrările mele ulterioare.

7.Cum se îmbină pasiunea pentru fenomenul OZN cu cea pentru literatura SF? In ce masură cele doua se întrepătrund în opera dumneavoastră?
OZN-urile nu apar în povestirile mele SF. Se poate spune însă că abordarea ambelor zone se datorează, în ceea ce mă priveşte, unui interes pasionat şi statornic pentru nou şi necunoscut.

8.Aţi fost atâţia ani secretar al Uniunii Scriitorilor, ce lucruri au fost memorabile din acea perioadă?

M-aş referi doar la faptul că noi, cei aleşi şi realeşi în conducerea Uniunii, ne-am străduit să respectăm şi să facem să fie respectat Statutul nostru şi să-i apărăm pe colegii aflaţi în situaţii dificile.

9.Ca şi secretar al Comiteteului European , aţi propus organizarea Congreselor Europene. Ne puteţi povesti mai multe în acest sens?

În 1970,  la Congresul Mondial de la Heidelberg, nemulţumit fiind de caracterul cam festivist al manifestării, am propus participanţilor francofoni organizarea unor reuniuni continentale care să acorde o mai mare importanţă dezbaterii problemelor literaturii şi artei SF. Propunerea a fost primită cu interes şi primul Congres European a avut loc la Trieste, în 1972. Atunci am devenit membru al Comitetului nou înfiinţatei Societăţi Europene de Science-Fiction, pe care am condus-o între 1986 şi 1991, în calitate de Coordonator.

10. Aţi declarat undeva că “jocul fanteziei v-a însoţit toata viata”. A fost fantezia un reper  marcant în trasarea unui destin sau a reprezenta ceva aletoriu?

Fantezia m-a însoţit, într-adevăr, de-a lungul întregii mele vieţi, constituind imboldul şi suportul tuturor realizărilor mele, îndeosebi pe tărâmul literaturii.

foto https://voyagerblog.ro/2013/02/21/ion-hobana-un-aristocrat-al-anticipatiei-romanesti/


Interviu din Helion Online nr 1 /aprilie 2010