Anul trecut, cu ocazia prezentării unui modul lunar, Jeff Bezos a detaliat și a încuviințat posibilitatea de construire a unor colonii O’Neill.

Astfel de stații spațiale au fost proiectate ca locuințe permanente pentru milioane de oameni. Conform planurilor pe care Gerard K. O’Neill le-a propus în anii ‘70, aceste colonii trebuiau să rezolve problema suprapopulării Pământului.

Faptul că Jeff Bezos, fondatorul Amazonului și al Blue Origin, a fost interesat de aceste viziuni, nu este ceva de neprevăzut, el a studiat cu O’Neill. Pe mine m-a preocupat problema câți oameni ar trebui să locuiască în astfel de colonii și câți ar putea rămâne pe Pământ, în așa fel ca acestea să nu mai fie considerate suprapopulate.

Ca măsură pentru aceasta a fost luată în considerare “amprenta ecologică”, o mărime definită de Global Footprint Network, ca “hectar global” (gha).

În felul acesta sunt cuprinse laolaltă utilizarea resurselor biologice din zonele cu câmpii, pășuni, păduri, mări și zonele cu ape interioare ale continentelor.

Acest G.F. Network anunță în fiecare an Earth Overshoot Footprint Day, momente în care resursele consumate de omenire depășesc capacitatea Pământului de a le regenera.

Între timp aceasta a fost deja atinsă la sfârșitul lunii iulie.

În funcție de stilul de viață, oamenii din diverse țări au o “amprenta ecologică” diferită pe cap de locuitor.

În 2012 în Luxemburg erau 15,82 gha, 0,5 gha pentru Eritreea. Media este de 2,75 gha.

În Findhorn Village, din ținutul scoțian Moray, locuitorii au ajuns la valoarea de 2,71 gha, prin energie eoliană, construcții ecologice, reciclare și agricultură ecologică, aceasta fiind cea mai scăzută valoare măsurată vreodată până acum în țările industrializate.

Eu am creat un tabel Excel, în care sunt combinate cifrele prognosticate de către Wikipedia privind populația din anul 2050 și le-am combinat cu o medie a “amprentei ecologice” de 2,72 gha, o cifră care trece puțin peste valoarea măsurată la Findhorn (Scoția).

În această lume toate țările dezvoltate au scăzut în mod corespunzător consumul din mediul înconjurător.

Țările în curs de dezvoltare și piețele convergente au obținut acces la tehnologii prietenoase cu mediul înconjurător, astfel încât să nu crească valoarea amprentei ecologice pe pământ.

Rezultatul: în acest senariu trăiesc mai mult de 3,8 miliarde de oameni decât cifra care ar putea fi susținută la un nivel dorit de către resursele biologice existente.

Resursele ajung numai pentru 5,7 miliarde de oameni. cifra estimată a populației pentru anul 2050, de 9,5 miliarde de oameni, este deja cu 1,1 miliarde mai mare.

La o astfel de dezvoltare planeta va fi distrusă. 2,72 gha înseamnă pentru 47 de țări și regiuni dezvoltate o reducere a consumului de resurse, iar pentru celelalte 172 o creștere a consumului.

Faptul că situația actuală nu este mai catastrofală se datorează valorilor scăzute de consum din aceste țări (172).

Acest lucru nu se datorează grijii față de ecologie, ci a sărăciei lor.

Ele nu ne vor face nouă pe plac, ca să vrea să rămână sărace și în viitor, pentru ca noi să ne permitem stilul nostru de viață în lux, cu ușoare corecții ecologice.

Într-o discuție publică despre “habitatul O’Neill” un domn, foarte apreciat de mine, a repetat teza conform căreia în lumea aceasta există toate bunurile necesare, doar că nu sunt bine distribuite.

Din păcate lucrurile nu stau chiar așa.

Suntem prea mulți oameni, o valoare maximă de 1,63 gha în medie pe persoană ar fi necesară pentru menținerea echilibrului la actuala populație mondială.

La creșterea prognozată a populației aceasta ar trebui să fie mai scăzută. Cum va rezolva tehnologia acest lucru nu e clar.

Uneori sunt aduse în discuție arcologii, clădiri în formă de piramide, care să aducă sub același acoperiș sute de mii sau milioane de oameni și care să fie elemente cu energii regenerabile și Urban Farming.

Eu sunt sceptic la astfel de planuri, consecvența exersată.

Se vor mulțumi oare locuitorii pământului cu ceea ce au acasă? ( locul de baștină, la fața locului). Nu vor mai face comerț, nu vor xxxx xxxx, nu-și vor vizita verișorii din altă parte a lumii.

Pentru ce ar fi aceste colonii recomandabile este faptul că locuitorii lor ar fi complet detașați de resursele biologice ale Pământului.

Există țări ale căror resurse biologice sunt suficiente pentru aprovizionarea populației la actualul stil de viață.

Nu ar trebui să se simtă obligate să ia parte la proiectul de emigrare pe stații spațiale.

Ceea ce mă uimește, printre altele, în tabelul meu, este faptul că Germania, cu o amprenta ecologică scăzută și cu număr scăzut de populație ar putea aparține acestor țări.

Până acum coloniile O’Neill s-au discutat numai în dezbaterile americane.

Din cei 400 de milioane de locuitori S.U.A. ar trebui să lase să plece în colonii doar 18 milioane, pentru a atinge sustenabilitatea.

Dacă s-ar ajunge la un proiect mondial pentru construirea habitatelor multinaționale, S.U.A. n-ar avea foarte multă influență asupra acestui fapt.

Posibilitățile tehnice pentru realizarea unor astfel de planuri apărute de mult s-au îmbunătățit.

O’Neill s-a gândit la oțel ca material de construcție și a avut în vedere maximum 10 milioane de locuitori.

Inginerul Tom McKendree a făcut noi calcule privind utilizarea unui alt material, format din nanotuburi de carbon și a proiectat o stație de formă cilindrică, cu o suprafață locuibilă de 13 milioane km2.

Probabil că nu e nevoie de o asemenea suprafață. Pentru exploatarea materiilor prime pe asteroizi și construcția de habitate s-au avut în vedere roboții.

Mineri proletari exploatați în spațiul cosmic ca în serialul TV “The Expanse” nu vor exista. Costurile pentru zborurile în spațiul cosmic se vor reduce în continuare, datorită noilor tehnici.

În final se va ajunge, probabil, la concluzia că sistemul solar nu poate oferi materii prime doar pentru 11 miliarde de oameni, ci pentru 80.000.000.000.000 de oameni.

Când am ținut o prelegere despre coloniile O’Neill o ascultătoare mi-a spus odată: “Păi, asta ar fi ca în Center Park”. În așa ceva n-aș vrea să trăiesc.

Dacă alternativele sunt distrugerea mediului înconjurător, războaie de secesiune și haos, atunci viața într-o colonie O’Neill ar fi poate ceea ce ar trebui să ofere un Center Park – o pură relaxare.

Traducere din limba germană de GETA CĂTĂNESCU