„Anotimpul țânțarilor” de Cristian Vicol, volum de proză scurtă despre descompunerea unei lumi care, totuși, va veni.
„Anotimpul țânțarilor” este volumul de proză scurtă scris de Cristian Vicol, apărut la Editura „Casa de Pariuri Literare”, în paginile căruia, de-a lungul a șapte povestiri, este narată imaginea unei societăți ce se vrea a fi pregătită să erupă, iar „lava” să acopere întregul eșafodaj ideatic al unei ideologii utopice și chiar ceea ce a urmat după ea. Cartea a fost lansată în luna septembrie 2021, Cristian Vicol mai publicând, până la această carte, încă trei, „Comoara din cetate” (2014), „Sfârșitul inocenței” (2015 și republicat în 2018), „O scurtă istorie a Timișoarei până la 1716” (2016), acestor volume adăugându-li-se numeroase povestiri science-fiction și fantasy, în reviste precum „Helion” (revistă în care a debutat în anul 2010), „Galaxia 42”, „Liternautica”, „UtopIQa”, „Planu’ 9” etc.
În prozele scrise de Cristian Vicol găsim fantastic,pulpfiction, distopie, utopie, autorul scoțând în evidență o natură umană pradă celor mai nesuferite fațete, ranchiună, egoism, orgoliu, lăcomie, personaje ratate care sunt puse să ia decizii sub imperiul unei lumi distopice care le presează și care le menține în neputință. Toate aceste personaje imaginate, în mare parte, de Cristian Vicol, sfârșesc într-o cheie funestă, fiind asemeni țânțarilor care au un anotimp în care se simt bine, după care acest anotimp al lor se încheie. Toate acțiunile celor șapte proze din paginile volumului se desfășoară iarna, un anotimp în care țânțarii nu supraviețuiesc, au pierit, măruntele personaje create de autorul cărții nefiind niciodată eroi, lumea și destinul fiindu-le adverse și pline de adversitate.
Două din povestirile acestui volum, primul, „Groapa” și ultimul, „A patra pecete” (acțiunea are loc în Timișoara într-un timp viitor, apocaliptic), se află și în format audio, celelalte, „Radio Killedthe Video Star”, „Deasupra noastră, doar cerul înstelat” (acțiunea are loc în Timișoara și se petrece într-una din zilele fierbinți ale lui decembrie 1989), „Atât cât o sta soarele pe cer”, „Acolo unde se rotește mierla” (acțiunea se petrece în anii de dinainte de 1989, într-una din pădurile României, personajele fiind din Bazoșul Nou, județul Timiș) și „Ultima zi din viața Karinei Ivanov”, urmează să fie puse în format audio.
Într-o prezentare a celei mai recente sale scurte opere, în revista on-line utopiqa.ro, Cristian Vicol scria următoarele: „Volumul este o radiografie violentă, deloc cenzurată, a ce ar putea fi, fără să pretindă însă că încearcă, prin mijloacele ficțiunii speculative, să vadă punctual în viitor. Și totuși, din perspectiva mea, epilogul civilizației, ori cel individual – moartea – imposibile de evitat, sunt tragice, pentru că oamenii, împinși de vântul rece al unei ierni nesfârșite, regresează spre comportamente primare, împinși de sentimente primitive: ură, egoism, lăcomie – fie că vorbim despre fenomene stranii, cataclismice, ori despre apocalipsa din istoria noastră recentă”.
Pline de suspans, cu un sfârșit funest, povestirile din volumul „Anotimpul țânțarilor” stârnesc cititorului o stare de înfiorare, autorul apelând foarte mult la simțul cititorului, încât îl transpune în universul personajelor cărții, o parte din aceste personaje fiind inspirate din oamenii pe care autorul îi cunoaște fie personal, fie printr-o relație de tip media.
