Războiul de mâine (The Tomorrow War) este un film științifico-fantastic de acțiune realizat de Paramount Pictures, având un buget de 200 de milioane de dolari, ce-l plasează pe lista celor mai scumpe filme făcute vreodată. Tot cu aceeași sumă a fost vândut platformei de streaming Amazon Prime Video, fiindcă, din cauza restricților impuse în contextul pandemiei de COVID-19, nu a putut fi distribuit în cinematografe decât, culmea, în China, unde a avut premiera pe data de 3 septembrie 2021, câștigând 8.1 milioane de dolari în weekend-ul de lansare.

Războiul despre care vorbește titlul este unul împotriva unei specii extraterestre ce aduce omenirea în pragul extincției. Ca să mai existe o zi de mâine, în timpul Campionatului Mondial de Fotbal din anul 2022, un grup de soldați sosesc din viitor pentru a transmite un mesaj îngrozitor: peste 30 de ani, lupta este ca și pierdută, iar oamenii vor fi șterși de pe fața Pământului. Singura speranță pentru supraviețuire este ca cei din prezent să fie transportați în viitor, mai exact în anul 2051 și să se alăture bătăliei.

Deși intriga pare similară cu cea a filmului „Edge of Tomorrow: Prizonier în timp”, avem un scenariu cu elemente originale care îl diferențiază de acesta.

Dan Forester (Chris Pratt), profesor de biologie, soț, tată și fost soldat, este unul dintre cei recrutați. Întregul proces este unul dezolant, întrucât mai puțin de 20% supraviețuiesc misiunii de 7 zile. Nimeni nu are dreptul să refuze, majoritatea sunt civili fără nicio pregătire militară cărora li se pune o armă în brațe și, fără prea multe detalii despre ceea ce au de făcut, sunt „absorbiți” printr-un dispozitiv de tip gaură de vierme numit Jumplink, care, din lipsă de timp, nu a fost foarte bine dezvoltat și ajunge să îi arunce, la propriu, în viitor, recruții fiind transferați accidental deasupra orașului Miami.

Dan este unul dintre norocoșii care aterizează în piscina unui zgârie-nori și astfel începe acțiunea, odată cu prima confruntare cu ceea ce par niște monștri hidoși, albi, devoratori de oameni, protejați împotriva gloanțelor de un fel de platoșă, capabili să arunce țepi precum săgețile – de unde și denumirea de ghimpalbi.

Supraviețuitori rămân doar Dan și încă doi, care realizeză de ce identitatea ghimpalbilor este ținută secretă – aceștia sunt extrem de rapizi, agili, puternici și practic invincibili, sau, cel puțin, extrem de dificil de ucis.

 

Pe durata celor 2 ore și 18 minute de acțiune tipică filmelor hollywoodiene cu buget generos, ce abundă de efecte speciale bine realizate, explozii și împușcături, fuga lui Dan pentru salvarea omenirii, dar, mai ales, pentru propria supraviețuire, reușește să te țină cu sufletul la gură. Amenințarea ghimpalbilor oferă un sentiment real de pericol, întreținut perfect de muzica plină de încărcătură emoțională.

Elementul dramatic îl reprezintă întâlnirea protagonistului cu șefa operațiunii militare, colonelul Forester, care, după nume, puteți ghici deja că este fiica acestuia, iar Dan este pus în fața alegerii dificile de o lăsa în urmă.

Deși reușește să se întoarcă înapoi în zilele noastre, în 2023, prin sacrificiul fiicei lui, cu ceea ce ar putea reprezenta cheia pentru distrugerea ghimpalbilor, Jumplink-ul și conexiunea cu cei din viitor sunt distruse, semn că războiul a fost pierdut, iar astfel haosul se dezlănțuie pe Pământ.

De abia aici pare că începe partea interesantă a poveștii, pentru că Dan formează o echipă cu care pornește în căutarea locului de unde au apărut ghimpalbii, găsind o navă extraterestră prăbușită accidental acum câteva sute de ani, prinsă în calota glaciară.

Mie mi s-a părut deosebită ideea originii ghimpalbilor, mai ales că aceștia nu sunt de fapt cei aflați la controlul navei extraterestre („piloții” găsiți morți au formă humanoidă asemănătoare nouă), ci reprezintă organisme bio-construite ca arme de curățare a planetei. „Nu le pasă de prizonieri sau guvern, tehnologie, bani… nimic. Suntem mâncare. Și ei sunt flămânzi.”

Asta mi se pare o viziune genială. Gândiți-vă așa: noi, ca oameni, în decursul istoriei, am mers să cucerim teritorii echipați cu sulițe, săgeți, săbii, puști. Semeni de-ai noștri – copii, tați, frați – văzuți drept carne de tun, măcelăriți, a căror viață nu însemna nimic, pioni indispensabili. Cum ar fi oare să creăm o „armă vie”, ființe modificate genetic, adevărate mașinării de ucis, capabile să radă orice formă de viață din calea lor, pentru ca noi, ulterior, să putem să ne punem bazele pe acel teritoriu? Ideea ghimpalbilor mi s-a părut oarecum similară cu cea a Devianților din filmul Eternii și poate a mai apărut în alte lucrări SF sub forma roboților.

Oricât am descris filmul și, poate am dat prea multe detalii, nimic nu se compară cu experiența vizionării, așa că vă invit să descoperiți pe propria piele cum se simte să iei parte la războiul pentru salvarea omenirii și să vă bucurați de scenele dinamice, fără să analizați prea mult scenariul, pentru că dacă veți căuta explicații științifice veți găsi, poate, inconsecvențe sau erori de logică, dar, nu uitați, că există și cea de-a doua latură, cea fantastică, asupra căruia dorim să ne orientăm, măcar două ore. Vizionare plăcută!