Foto: www.universetoday.com

Planeta Mercur este una dintre cele mai puțin explorate planete din sistemul nostru solar. Din această cauză, Mercur ascunde încă un secret pe care oamenii de știință nu au reușit să-l dezlege, însă, de curând, un nou studiu, aduce în atenția celor interesați noi ipoteze.

Dar în ce constă acest secret al lui Mercur? În nucleul său. Observațiile radio de la sol din anii 1960 și 1970 au arătat că avea un nucleu masiv. Misiunea Mariner 10 din 1975, prima misiune către Mercur, a furnizat măsurători mai precise, iar misiunea Messenger din 2010 – 2015 a furnizat cele mai convingătoare dovezi că nucleul planetei este masiv. Din anumite motive, planeta minusculă are un nucleu care reprezintă aproximativ 70% din masa sa. Aceasta este mult mai mare decât nucleul Terrei (30%) și nucleul lui Marte (25%). Aceasta este uneori numită „Problema lui Mercur”.

Principala ipoteză de lucru pentru problema lui Mercur spune că planeta este victima unei coliziuni cu un obiect de dimensiuni diferite. Coliziunea cataclismică a dezbrăcat o mare parte din mantaua și crusta planetei, lăsând în urmă doar o crustă subțire și o manta care acopereau miezul masiv. Din păcate, simulările arată că coliziunile dintre corpuri cu mase foarte diferite au fost foarte rare.

Un studiu publicat de curând în revista „Nature Astronomy” arată că, deși o coliziune între Mercur și un alt obiect este responsabilă pentru structura interioară neobișnuită a lui Mercur, celălalt obiect nu a fost mai mare decât Mercur.

„Lucrarea noastră se bazează pe constatarea, făcută în simulări anterioare, că coliziunile dintre corpuri foarte inegale sunt evenimente extrem de rare. Coliziunile dintre obiecte cu mase similare sunt mai frecvente, iar obiectivul studiului a fost tocmai de a verifica dacă aceste coliziuni ar fi capabile să producă o planetă cu caracteristicile observate la Mercur”, au transmis, potrivit „Universe Today”, autorii studiului.

Scenariul impactului gigantic propune ca un impact între un embrion planetar cu o masă de 2,25 ori mai mare decât masa actuală a lui Mercur – un proto-Mercur – și un obiect de șase ori mai mic decât acesta să îndepărteze mantaua embrionului, iar ceea ce a rămas să semene cu structura internă a lui Mercur.

Dar dacă Mercur este rezultatul unei coliziuni cu eliminare de masă, ce s-a întâmplat cu materialul aruncat în spațiu? Modelarea impactului dintre obiecte de dimensiuni diferite are ca rezultat re-acreționarea (în astronomie, acreție se referă la fenomenul de captare gravitațională a corpurilor cerești mici de către corpuri mai mari, prin care acestea din urmă își măresc masa) de către Mercur a majorității masei pierdute, caz în care Mercur nu ar avea structura pe care o are acum.

„În aceste scenarii, materialul smuls în timpul coliziunii este reîncorporat de planeta însăși. Dacă acesta ar fi cazul, Mercur nu ar prezenta disproporția sa actuală între miez și manta. Dar în modelul pe care îl propunem, în funcție de condițiile inițiale, o parte din materialul smuls poate fi ejectată și nu se va mai întoarce niciodată, ceea ce păstrează disproporția dintre miez și manta”, susține echipa care a publicat studiul în revista  „Nature Astronomy”, potrivit Universe Today.

Autorii studiului propun un scenariu care ar fi avut loc „în primele zeci de milioane de ani de formare a planetelor”, la începuturile sale Sistemul Solar având anumite condiții care ar fi putut împiedica re-acreționarea masei.

Dezlegarea acestui secret al planetei Mercur va necesita investigații geochimice nu numai ale planetei, ci și ale meteoriților. La mijlocul anilor 2000, ESA a studiat o idee de velă solară pentru o misiune de returnare a mostrelor pe Mercur, dar a fost mai mult un experiment de gândire decât o propunere. Totuși, ideea velei solare nu va dispărea.

Misiunea ESA/JAXA BepiColombo va ajunge la planeta Mercur în 2026 și include o pereche de sonde orbitale complementare care vor efectua un studiu cuprinzător al planetei. Împreună, acestea transportă peste 20 de instrumente științifice. Aceasta va măsura nucleele solide și lichide ale lui Mercur și va determina dimensiunile acestora. De asemenea, va cartografia câmpurile magnetice și gravitaționale ale planetei. Rezultatele pot să nu confirme această nouă ipoteză de impact, dar date mai detaliate vor avansa, fără îndoială, înțelegerea științifică a planetei Mercur.