Dacă Einstein ar mai putea vorbi,
Pământul altfel s-ar învârti.
Între Planeta Albastră
Și misterioase lumi,
Fâșii de idei
S-ar zidi.
O zi
Nu s-ar mai măsura
În minute sau ore,
Nici măcar secunde,
Ci în mulțimea
De sensuri
Ale unei noi teorii
Scrise
De cel ce a fost
Cu un pas
Înaintea vremii
În care a trăit.
Cel ce ne-a vorbit
Despre legea relativității,
Astăzi,
Ne-ar mai putea spune
Că setea de cunoaștere,
Una perfecționată fără oprire,
Ne-ar duce pe alte culmi.
Astfel,
O zi ar fi egală
Cu sorbirea
Unei picături de nemurire.
Poate că asta i-a fost și dorința…
Să ne învețe pe noi,
Cei de acum,
Să prețuim
Valoarea unui cuvânt,
Un cuvânt peste care
Nu își va face culcuș
Praful.
Un cuvânt pe care
Vom căuta să-l cercetăm
Mult, din ce în ce mai mult…
