„Majestique”, romanul scris în genul ficțiunii speculative, prin care autoarea Bianca Sol îndeamnă cititorul spre cugetarea regăsirii umanității în natura spirituală.

 

„Majestique”, romanul publicat la Editura „Brumar”, în anul 2020, se întinde pe aproape 340 de pagini și este împărțit în douăzeci și unu de capitole.Bine ticluit de Bianca Sol, tânăra scriitoare din România, care trăiește în Timișoara, romanul pune cititorii în situații deosebit de palpitante, subiectul său pornind de la Operațiunea „Highjump”, operațiune ce a avut loc în Antarctica în anii 1946, 1947, menirea ei fiind de a stabili aici baza de cercetare „Little America IV”.

De-a lungul timpului, această operațiune a adus în imaginarul colectiv numeroase teorii ale conspirației, fiind asociată cu teoria pământului gol, ipoteza intraterestră și OZN-urile, aceste teorii ale conspirației fiind foarte interesant abordate în paginile romanului „Majestique”, Bianca Sol dând dovadă că a studiat foarte mult acest subiect, s-a documentat și a întocmit un roman fascinant și plin de acțiune.

Sigur, romanul poate fi citit în diferite chei, poate fi abordat în diferite feluri, însă noi ne vom opri în abordarea de aici, având în atenție mai mult elementele istorice, personajele, prin numele lor, putând fi simboluri ale unor lumi trecute, dar reîntâlnite sub altă formă, în prezent.

Personajul central al romanului este o „inteligență artificială”, de fapt, o entitate extraterestră care și-a făcut prezența pe Terra în anii de sfârșit ai celui de-al doilea război mondial. În timpul operațiunii „Highjump”, în roman apare ideea cum că aceasta a avut, nu un scop științific, ci unul militar, așa cum susțin unele dintre teoriile conspirației atunci când se referă la această operațiune. Cei care au fost prezenți în această operațiune au mers să investigheze un O.Z.N. prăbușit în raftul de gheață Ross, iar cu timpul, după ce au pornit aeronava descoperită au constatat că obiectul zburător în sine era o ființă extraterestră, o superinteligență artificială extraterestră care a fost numită mai întâi „Majestique”. Atunci când în Antarctica, pentru această operațiune, forțele militare americane au pășit, aici se aflau deja sovieticii, iar pentru că nu s-a mai dorit o nouă confruntare armată, nemaiavând resurse pentru asta, cele două armate au optat să colaboreze în această operațiune.

La un an după ce Majestique a fost „trezită”, sovieticii au aplicat o așa-numită lovitură sub centură americanilor, au sistat colaborarea din Antarctica cu americanii și au lansat pe orbita Terrei satelitul Sputnik1, dând astfel startul Cursei Spațiale, după care, în 1958, președintele american Dwight David Eisenhower avea să înființeze A.R.P.A. – Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată, oamenii de știință creând prima rețea de computere interconectate sub numele de A.R.P.A.net, precursorul internetului de azi, internet în care Majestique va reuși să evadeze, iar de acolo va fi preluată de… Eros di Angeli, în roman, geniu recunoscut la nivel mondial datorită realizărilor din domeniul Hi-Tech. Un timp îndelungat, Eros di Angeli a fost convins că noua entitate este creația lui, botezând-o „Psyche”, însă această iluzie avea să-i fie spulberată mai târziu, când va afla adevărata proveniență a ceea ce el știa că este „creația lui”.

Acțiunea romanului începe în Principatul Monaco, chiar în ziua în care Eros di Angeli împlinește trei decenii de viață, apoi continuă în România, Italia, Rusia, S.U.A., Japonia și, în final,China. Bătălia se dă pentru Majestique, cel care o deține putând fi considerat „stăpânul lumii”, numai că, deținerea lui Majestique se dovedește a fi doar o iluzie, entitatea extraterestră fiind în cele din urmă recuperată de lumea ei, iar pământenilor rămânându-le doar carcasa entității, materia.

Personajele care o însoțesc pe Majestique în lumea terestră poartă nume simbolice, cele apropiate „inteligenței artificiale” putând fi asociate cu personajele unor imperii prăbușite sau mai puțin prăbușite, poate chiar în plină expansiune. Astfel, îl avem pe Eros di Angeli, verișorul său, Paris Mavros, un medic, parcă nu destul de familiarizat cu această profesie și care suferă un handicap fizic, fiind victima unui accident și, Angelina Alexandrova, un personaj care poartă mai multe nume, fiind angajata unei agenții ruse, dar care va evada din această agenție și va atrage mânia foștilor colegi. Primele două nume amintesc de civilizația greacă și, bineînțeles, ne pot duce cu gândul la Imperiul Bizantin, iar numele feminin ne poate duce cu imaginația spre Rusia, patria țarilor fiind considerată moștenitoarea Bizanțului odată cu căderea lui sub otomani, în 1453.

Sigur, aceste personaje apar în legătură cu altele, totul aducând cititorului imagini pline de savoare, în care aventura și suspansul se află pretutindeni în paginile romanului. Astfel avem cunoștință despre un om de știință japonez, Hiroto, care va da „inteligenței artificiale” trup fizic, un timp, Majestique fiind depusă de Eros di Angeli într-un obiect sub forma unui con, con care-i este furat de Angelina Alexandrova, apoi recuperat după mari eforturi.

„Bianca a atacat un subiect extrem de complicat, S.F., policier, S.F. cu planuri, tablouri romantice, dar nu numai atât, este un S.F. în care cosmopolitismul bântuie de pe o coastă a Oceanului Atlantic, Mării Mediterane, Oceanului Pacific. Deci se plimbă cu destulă lejeritate între București, Moscova, Monte Carlo, Washington D.C., având informații extrem de corecte (o documentare serioasă). Veți vedea foarte multe trimiteri, la subsolul cărții, privind diverse note pe care consideră că este bine să le facă pentru informarea cititorului.

Acest roman este o probă de virtuozitate, dar și o probă în care pasul de prozator ar trebui reglat. Nu întotdeauna tot ce este exotic este necesar, nu întotdeauna subiectul sau pasajele erotice au încărcătura necesară. Autoarea conduce bine acțiunea din roman, în sensul unei gradări, unei tensiuni care se naște din diversele montări de tablouri pe care reușește să le așeze în paginile capitolelor cărții, iar finalul este ilustrativ pentru un film de Hollywood, un fel de art-hobby.

Eu cred că acest roman al Biancăi poate fi constituit ca o platformă de pe care trebuie să așteptăm traseul acesta autonom pe care ea trebuie să-l aibă. O felicit și aștept ca acest roman, care înseamnă o etapă extrem de importantă la vârsta ei, să fie, de fapt, cel care-i asigură traiectul literar, pentru că de-aici se vor socoti experiențele care ne-o vor arăta în deplinătatea deciziilor narative, în deplinătatea posibilităților de exprimare literară. O susțin pe Bianca, fiind un admirator al ei, bucurându-mă de fiecare pagină pe care o realizează și, dincolo de asta, ea este cea mai frumoasă secretară pe care-a avut-o «Helion»-ul, de la înființare și până acum. Bianca, te felicit și să o ții tot așa!”, a rostit, referitor la acest roman al Biancăi Sol, omul de cultură timișorean Cornel Secu, președintele onorific al „Helion”, în ședința clubului în care acest roman a fost lansat.

Toate cele douăzeci și unu de capitole, prin titlurile lor, atrag interesul pentru a descoperi acțiunea din paginile pe care se întind, „Surpriza”, Tort aniversar”, „Senzații tari”, „Plan de bătaie”, „Palatul Umbrelor”, Joc periculos”, „Aventuri”, „Scântei”, „Izbucnire”, „Secretul pandantivelor gemene”, „Evadare”, „Misterul Clepsidrei”, „Declarație de război”, „Destăinuiri”, „Secrete”, „Întâlnire de gradul cinci”!, „Ultimatul”, „Omul din Umbră”, „Numărătoarea inversă”, „Revelația”, „Credința”, fiind un tot unitar într-un roman ce ar putea foarte bine să constituie scenariul unui film plin de acțiune și intrigă, în care dragostea și spionajul se împletesc cu dorința de a evada din terestru, din lumea materială și de a găsi ancora într-un discurs narativ ce se focalizează în jurul schimbării lumii, misterului și acțiunilor personajelor excepționale puse în situații excepționale, totul aducând deliciul literar al cărții.

Despre zborul cosmic al sovieticilor, despre stația spațială MIR și despre experimentele de inginerie genetică făcute de sovietici în timpul „războiului rece” pentru a crea supraoamenii, autoarea romanului „Majestique”, tânăra Bianca Sol, prezintă multă cunoaștere a acestor fenomene, personajul feminin al romanului, Angelina Alexandrova (Alla), fiind creația unui asemenea experiment genetic, mama sa, Yana Vladimirovna Volkova fiind cosmonaut, parte a „Operațiunii Clepsidra” (viza explorarea Lunii și interacțiunea cu locuitorii ei misterioși).

Sigur că, acțiunea romanului se desfășoară într-un timp care a depășit demult „războiul rece”, în care tehnologia a ajuns la un nivel foarte avansat, însă, mentalitățile locuitorilor Terrei au rămas încă ancorate în vremuri vechi, nefiind eliberate de dominația materiei în detrimentul naturii spiritului. Vechile generații încă se întâlnesc și sunt personajele din umbra lumii imediate, trăind încă sub imperiul acelui „război rece” și continuând să exploreze rămășițele acelor așa-numiți „dominanți”, rod al ingineriei genetice. Pe furiș, aceste „umbre” refuză să renunțe la lumea trecută și, împotrivindu-se unui nou mers al istoriei, continuă metehnele trecutului.

Un episod interesant din roman apare atunci când președintele rus află că aceste „umbre” continuă să producă acești „dominanți”, șeful de la Kremlin apărând surprins de continuarea acestui program de inginerie genetică pe care el nu l-a aprobat vreodată.

Citind romanul, am putea desprinde un recurs al autoarei la psihoistorie (funcționează bazându-se pe principiul conform căruia comportamentul unei mase de oameni poate fi previzibil dacă masa respectivă este foarte mare ca număr), o așa-numită știință inventată de unul din personajele seriei „Fundația”, romane științifico-fantastice,serie scrisă de Isac Asimov.

„Subscriu la ideile pe care Bianca le exprimă în roman, prin personajul ei Majestique. M-am întrebat, de multe ori, ce interpretare a mitului face, creaționism pedant, în sensul că avem plantată în noi ideea aceasta a căutări eterne a originilor, evoluționism darwinian și nu numai. Romanul seduce prin apelul la cunoaștere prin știință. De fapt, acum trăim într-o perioadă în care abundența informației obținute prin cercetări în multiple domenii e îngropată în date contradictorii, atrăgătoare pentru unii sau pentru alții prin abordarea antiestablishment, fie religios, fie statal sau, pur și simplu, împotriva tradiționalismului. Bianca, încă de la început, menționează prin personaj și prin modul în care-l conduce, această ideea originii, originii celor de pe Terra. Structural vorbind, romanul e ancorat în prezent. Ideile vehiculate în roman sunt idei vehiculate azi. Acțiunea, da, e de tip policier, dialogurile sunt credibile, fluidizează textul, personajele sunt puține, iar asta este o idee bună, pentru că ne este foarte greu să lucrăm cu multe personaje pe multe pagini, astfel aceste personaje s-ar pierde”, a susținut, în pledoaria sa, referitor la roman, profesorul Tudor Beșuan, în timpul lansării romanului, din luna martie a acestui an, la ședința „Helion”.

Romanului „Majestique” i se poate alătura foarte potrivit sintagma „ficţiune speculativă”, termenul referindu-se, prin consens, la totalitatea genurilor literare non-mimetice, de la science-fiction, până la realismul magic şi slipstream, iar ca mod de interpretare a mitului, „Majestique” ne poate trimite, pe lângă creaționsim și evoluționism, la agnosticism, autoarea romanului oferind prin aceasta cititorilor o latură de interpretare filosofică a creației sale.

Personajul central al romanului, Majestique/Psyche, gata să ofere o nouă cale de evoluție omenirii, una a cunoașterii prin deschiderea minții către știință, susține câteva apariții publice prin care încearcă să adune mapamondul pentru a-l îndepărta de conflictele trecutului, apare în paginile volumului cu un discurs prin care atrage atenția omenirii asupra problemelor ecologice ale planetei, asupra faptului că oamenii și-au pierdut esența divină considerându-se stăpânitorii materiei și că, în goana lor după tot felul de reușite iluzorii, efemere, într-o societate bazată pe consum excesiv și pe manipulare sub lozincile unui așa-numit progres, în care ambiția și falsele nevoi i-au transformat în simpli roboți fără inimă, iar viața lor a devenit o afacere meschină, o permanentă luptă pentru posesiuni materiale, s-au transformat în robi ai „realizărilor” deșarte.

Textul literar al discursului speculativ din aparițiile publice ale lui Majestique, inițiază omenirea în taina identității substanțiale a tuturor existențelor, timpul, spațiul, cauzalitatea fiind considerate determinări iluzorii ale unei esențe unice, determinări prin care individualul (iluzoriu și el) ia naștere. Substratul comun al existențelor individuale este „spiritul universului”, spirit al universului întruchipat în roman de personajul central, Majestique, care încearcă să răsară cu o nouă rază din aceeași apă pentru fiecare ființă terestră. Pentru oameni, problemele ce și le pune „spiritul universului” se referă la viețile lor, scoțând, ontologic, în evidență faptul că ființa eternă, nedeterminată, ființa în om este nemuritoare.

Bianca Sol a debutat în literatură cu romanul fantasy pentru adolescenți, „Solara”, la vârsta de 18 ani, iar romanul „Majestique” l-a început în anul 2015. Secretara clubului de science-fiction și fantasy Helion, Bianca Sol, este psihoterapeut transpersonal, absolventă a facultății de Psihologie și a master-atului de Psihologie Clinică și Psihoterapie la Universitatea de Vest din Timișoara.Pasiunile tinerei scriitoare includ filosofia, mitologia și astrologia, îi plac filmele, adoră muzica epică, iubește animalele.

Pentru romanul „Majestique”, Biancăi Sol i s-a decernat premiul „Chrysalis” de Societatea Europeană de Science-Fiction, la ediția EUROCON-ului din acest an, ediție ce s-a desfășurat la Fiuggi, în Italia. De asemenea, romanul a fost nominalizat la Premiile Naționale de Science-Fiction,pentru anul 2020, categoria „Roman”.