Lumea si demonii ei (Sagan Carl)Editura Herald ne oferă traducerea unei cărți a celui mai cunoscut popularizator de știință din SUA, Carl Sagan, a unei cărți distinsă cu Premiul pentru Carte „Los Angeles Times” la categoria Știință și tehnologie:  Lumea și demonii ei (știința ca lumină în  întuneric)  (publicată în original în 1996, ediția 2015 Herald)

Paginile ei nu vorbesc doar despre știință ca filosofie ci mai degrabă despre menirea sa de a forma oamenii în spirit, de a gândi logic, bazat pe demonstrații, experimentare, verificare, despre spiritul uman și modalitățile omenirii de a-și prefigura viitorul.

Subtitlul ei e inspirat din titlul Lumânare în întuneric (Candle in the Dark), care  este numele unei cărți publicate în  1656 la Londra.  Thomas Ady, autorul, ne arată în ea că vânătoarea de vrăjitoare pornită în cele vremuri era o „înșelătorie menită să inducă în eroare oamenii”. Vrăjitoarele erau acuzate că ar fi cauzele bolilor și furtunilor, fenomenelor devastatoare ale naturii, eclipselor sau altora, mai ieșite din comun. El avertizează că „popoarele vor pieri din lipsă de cunoaștere”. Nu din prostie, pentru că nu ne lăsăm conduși de proști, ci de inteligenți ignoranți, ajunși factori de decizie sau polarizatori de atenție sau de interes public. In perioade dificile de foamete, de lipsuri de  stimă de sine sau de curaj național, politicienii agită fanatismul în jurul unor idei iraționale, dar care oferă o speranță că lucrurile se vor rezolva prin aplicarea unei „soluții finale” de a curma răul, de a lichida sursa indicată ca izvor al neajunsurilor care îi afectează. Fără demonstrații, întunericul cuprinde mințile. Demonii încep să se agite. E nevoie de minți lucide și de atitudini asumate pentru a diminua influențele nefaste ale demonilor  asupra istoriei.

Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaștem într-un univers cu diametrul de zeci de miliarde de ani-lumină și circa 14 miliarde de ani vechime. Dar știința este singura modalitate de gândire care ne certifică înțelegerea lui. Revelațiile mistice au dat felurite moduri de a vedea universul, dar ce se bazează pe observații, experimente și măsurători sunt lucrurile ce rămân imposibil de respins, adăugând cunoașterii cărămizi pentru zidirea unei reprezentări corecte a Universului. Toate teoremele și reprezentările au o marjă de eroare și o limită spațială de aplicabilitate. Există scări ale microcosmosului sau singularități în spațiu unde ele nu se mai pot aplica.

În întîlnirea științei cu Natura, atunci când rezultatele calculelor se întîlnesc cu fenomenele naturii, oamenii de știință au același fior pe care îl au oamenii mistici când au o revelație, o stare de reverență și senzația de atingere a absolutului.  „Însuși actul înțelegerii este celebrare a uniunii, a fuziunii cu măreția Cosmosului”. Nu există nici o deosebire între știință și religii cu privire la actul de înțelegere a Universului. Diferența este doar între abordările dogmatice ale religiilor și pseudoștiințelor și căutările neîncetate ale științelor. În timp ce primele dau impresia că oferă Adevărul absolut, imuabil și final, ultimele dau rezultate cu marjă de precizie, limite de aplicabilitate și au doar certitudinea unui progres și apropieri asimptotice către înțelegerea completă a Universului,  care probabil nu va putea fi atinsă din cauza percepțiilor umane limitate,  finite în spațiu și timp.

„Știința nu este doar compatibilă cu spiritualitatea, ci chiar izvor profund de spiritualitate.”

„Ideea că știința și spiritualitatea se exclud reciproc  le face un deserviciu ambelor.”

Multe religii se bazează pe profeții. Dar oare au existat profeții mai exacte decât cele ale științei? De exemplu știința oferă  detalii ale unei eclipse care va avea loc peste 1000 ani, locurile de unde se va putea observa, orele și felul în care se va vedea inelul de lumină și desfășurarea eclipsei.

Modul în care se structurează o știință nu este o dogmă, ci o căutare perpetuă de eliminare a erorilor și de perfecționare a formulelor.  Doar matematica pură este ”veșnică”. Structural, științele evoluează. Nu există întrebări interzise, axiome tabu, dar ne arată că există idei în mod cert false. Teoria Pământului plat poate fi demonstrată prin argumentele lui Platon, accesibile percepțiilor noastre, dar e infirmată de multe alte observații, certificând că ideea acestui model de reprezentare este depășită de realitate.

Care sunt mijloacele prin care persoane instruite aleg să fie adepte ale unor pseudoștiințe sau percepte dogmatice? Ele țin nu doar de modul de reprezentare propriu al Universului, ci de unele motivații morale, motivaționale, de apartenența la o cultură, integrarea socială, de dorința unei evoluții mai lungi decât posibilitățile vieții umane pe Terra. Există o frică de moarte și de suferință, instinctivă, pe care unii o înfrâng prin speranța existenței unui părinte care ne ocrotește dincolo de finalul vieții pământești.

Studiile sociologice arată că cei ce se simt supravegheați respectă mai strict regulile decât cei care au liberul arbitru, fără un martor. Interesul personal ne îndeamnă mereu să încălcăm regulile. Astfel, societatea folosește și pârghiile supravegherii (divine sau polițienești)  pentru a se conserva, pentru a-și impune regulile proprii de existență. Monarhie prin voință divină sau educație cetățenească republicană -sub amenințarea oprobiului public, amenzilor și privațiunii de libertate- se fac pentru menținerea societății ca formă de organizare, opusă entropiei, haosului.   Dar credințele și gândirea rămân libere, în infinitatea spiritului uman.

Despre instrumentele și caracteristicile științei putem afla mai multe în cartea indicată. Despre interesul ca unele persoane și organizații să controleze masele prin credințe, să manipuleze prin informații și aserțiuni doctrinare veți afla din paginile cu un parcurs stilistic accesibil, detaliat, cu exemple din viața de zi cu zi și din istoria umanității. Ce rol îl au poveștile și imaginile demonice induse în biserici asupra psihicului uman, cum se insinuează ele în subconștientul enoriașilor și cum apar ele descrise în forma răpirilor de către „extratereștri” demonici, tocmai în aceste comunități, le vom afla din cazurile de viață descrise în cele 500 pagini, cu o bogată bibliografie de referință listată în final.

 

Adrian Bancu