„Exploziei de lumină i-a urmat o bubuitură cumplită şi ne-am năpustit cu toţii afară din cort, sub revărsarea şuvoaielor. Atunci i-am văzut venind, dinspre miazănoapte, prin marea de ierburi de la poalele colinei. Călăreţi în cojoace şi căciuli de oaie, purtând arme străvechi – săbii scurte, încovoiate, suliţe, arcuri, tigve de cai înfipte în pari…
Goneau împreună cu furtuna, însă trupurile cailor nu luceau de apă, veşmintele oamenilor rămâneau uscate. La fel de stranie era liniştea dimprejur: miile de copite nu iscau nici un tropot, boturile se deschideau în nechezaturi mute, războinicii strigau fără glas… La răstimpuri, câte o nouă fulgerare ardea zarea, iar siluetele deveneau scânteietoare, ca sculptate în argint.
Deodată, un trăsnet apocaliptic a sfârtecat cerul şi un val fosforescent a inundat pământul, orbindu-mă. Când mi-am limpezit privirea, hoarda dispăruse. Câmpia era pustie, fulgerele se răreau, topindu-se în depărtare… Nadia şi Fiodor s-au întors în cort, fără un cuvânt. Am rămas singur în ploaie, încercând să mă conving că visasem“.
A doua zi, Lev Zarkov şi ceilalţi au început să strângă tabăra, grăbiţi, într-o tăcere încordată.
„A fost una din hoardele reunite la moartea lui Gingis-Han. Poate o conducea chiar fiul său, Ogodai“, a rostit în cele din urmă Nadia Morozova.
„Erau doar nişte cai speriaţi de furtună!“ a replicat Fiodor Rakovski. Decan al catedrei de arheologie de la Universitatea din Leningrad, profesorul Rakovski ştia că un raport despre războinici morţi de opt secole călărind prin Mongolia anului 1960 nu l-ar fi ajutat în carieră.
Nadia era fascinată însă, considerând că fuseseră martorii unei secvenţe din perioada imediat următoare morţii lui Gingis-Han (18 august 1227), când toate căpeteniile au fost chemate la Karakorum, unde adunarea triburilor (Kuriltai-ul) l-a ales, în 1228, ca Han al Hanilor (Kha-Khan), pe Ogodai.
Lev îi împărtăşea convingerea – dar numai parţial. Veşmintele şi armele călăreţilor aparţineau ultimelor două decenii din secolul al XII-lea, ani în care adolescentul Temugin – urmaş al unei puternice familii princiare nomade – începuse deja ambiţiosul său plan de unificare a Mongoliei. A devenit Mare Han în 1206, sub numele de Gingis-Han, după ce supusese populaţiile războinice din Asia Centrală. Mongoli, keraiţi, tătari din Baikal, karamani, kirghizi, uighuri – l-ar fi urmat până la capătul pământului pe cuceritorul ce a îngrozit o lume, din China până la graniţele Europei Occidentale.
Foto 1: Gingis-Han la vânătoare cu şoimi. Detaliu dintr-o pictură chineză din secolul XIV (Colecţia Hetmandel – arhivele Comisiei Humboldt).
Cine erau însă călăreţii care trecuseră pe lângă tabăra celor trei ruşi în noaptea furtunii, gonind spre Karakorum?
În 180 de ani, „Nisipurile Negre“ a acumulat bogăţii fabuloase din prăzile aduse de pe două continente de Gingis-Han şi urmaşii lui… Dar echipa profesorului Rakovski n-avea să descopere acolo tezaure sau artefacte de valoare. După luni de săpături extenuante, arheologii s-au ales cu câteva vase de bronz şi cu dezgroparea unei porţiuni din zidul exterior.
Nu era prima, nici ultima expediţie cu rezultate dezamăgitoare. Distrus în 1388 de armatele Chinei Imperiale a Dinastiei Ming – după definitiva înfrângere a mongolilor la Bui-Nor –, Karakorum a rămas, secole la rând, o legendă în care puţini istorici credeau. Aflat la vest de Ulan-Bator, într-o locaţie chiar şi în prezent doar parţial identificată prin satelit, oraşul era, în 1960, o enigmă pe care Fiodor Rakovski şi asistenţii săi nu au izbutit să o descifreze.
Foto 2: Războinici mongoli. Desene ale călătorilor europeni în Asia secolului al XIV-lea. Arhiva LeDuc-Fabrier.
„Mongolii au fost ca vântul pustiei. Iar nouă ne-au adus doar ghinion“, scrie Lev Zarkov în cartea sa „Karakorum – o legendă ce prinde viaţă“, apărută în 1995, la o editură din Sankt Petersburg.
Fiodor Rakovski a murit în 1990, fără să admită realitatea celor petrecute. Nadia Morozova părăsise Universitatea la scurt timp după întoarcerea din Mongolia. Lev nu a reuşit să o găsească în perioada elaborării manuscrisului, însă a aflat că tânăra asistentă fusese dată afară după ce a susţinut „o comunicare plină de aberaţii şi misticisme, infirmată de eminentul profesor Rakovski“, aşa cum se consemna în dosarele Universităţii…
