Contabulul de Bitombe a vrut să ştie dacă mă hotărâsem cumva să lucrez pentru Mataloman, profetul din Gamboa. Mi-a dat întâlnire în rotonda îngerilor din Guamobono, ce secretos. Mi-a spus că se pregătea o invazie extraterestră şi că du…
Albert privea cu îngrijorare prin fereastra de observație a buncărului spre cel mai mare tun din istoria omenirii: un colos de oțel cu țeavă de 32,5 metri lungime, așezat pe cele două afeturi feroviare. Împreuna, însumau 47 de metri. E…
Când eram mic, părinții mă duceau în fiecare vară la Constanța. Fratele mamei, un colonel de intendență burtos, avea un apartament cu două camere la etajul trei, pe strada Mihai Viteazul. Urcam cele trei etaje ținându-mă cu mâna de ba…
Primul pas în încăperea lugubră și Rez știu că era prea târziu să mai dea înapoi. Mai pătrunsese aici și știa bine condițiile în care era ținută făptura din centrul pereților din zăbrele ranforsate. Nu că acestea din urmă ar fi fost ce…
M-am dus după ea să-i spun că ne aflam în mare pericol. Păreţi cam singur, mi-a spus la ureche astronautul nefericit tăindu-mi calea şi suflându-mi în nas un abur trandafiriu. N-o cunoaşteţi cumva pe domnişoara aceea atât de delicat…
Corporal Clegg had a wooden leg He won it in the war, in 1944. Corporal Clegg had a medal too In orange, red, and blue He found it in the zoo. Dear, dear were they really sad for me? Dear, dear will they really laugh at me? Pink…
Prolog – PowerPointul, dragii mei, este unealta de bază a cercetătorilor moderni care nu vor ca studiile lor să zacă pe vecie în colbul virtual al irelevanței de pe Google! exclamă încântat McMahon, bătând cu degetele în car…
Faleza este la fel de dreaptă și inaccesibilă ca acum 14 ani. Și coarda de alpinism e acolo. Aparent, nimeni nu a mai trecut pe aici. Smucesc puternic, vibrează încurajator. Fibră sintetică de cea mai bună calitate. Montez scripetel…
— Așa cum mă vezi, nu, nici astăzi nu m-a cumpărat nimeni. Știi cum, e aproape vară deja, și eu sunt de fâș și cu glugă groasă, la ce să te aștepți acum. Vai, mersi, da, și mie îmi place tare mult materialul ăsta roșu pe care îl am... …
În urmă cu câţiva ani, în timp ce corabia noastră se legăna leneşă în rada portului Pueblo Matador, Pitoşkin a încercat să mă convingă din răsputeri că în adâncuri zăcea o comoară fabuloasă. Brăţări masive de aur, vase de argint şi o g…
Mergeam fără nicio tragere de inimă la noul job, într-o dimineață posomorâtă de octombrie, stătea să plouă și-am evitat să mă duc pe jos, din pricina carosabilului umed. Lucrez pe platforma industrială din Șagului, la o firmă care se o…
Proză distinsă cu premiul al II-lea la Concursul național de proză scurtă SF Helion 2015. Stăteam în coconul meu de zealit şi citeam. Altceva nu prea îmi rămânea de făcut între două misiuni, aşa că citeam. Tocmai terminasem povestir…
Visul Olgăi Publicat pe 9 martie 20xx, 3:45 AM Azi-noapte am avut din nou un vis foarte frumos. Se făcea că era aproape seară, nu știu, vreau să-mi imaginez că a fost adevărat că soarele era deja o Chupa Chups de cireșe și căpșun…
Mă simțeam oarecum răcorită când am ieșit din clădirea Arsenalului. Konrad și ai săi se uitau la mine într-un fel ciudat; ceva între mirare și neîncredere. Auzeam întrebările pe care și le puneau ca și cum le-ar fi rostit cu glas tare.…
Deşi chiar el apăsase butonul, Ose asculta neîncrezător urletele dezlănţuite ale sirenei. Chiar se întâmpla asta? Nu mai era nimeni prin preajmă care să-i confirme evidenţa ori să se plângă de zgomotul asurzitor ce făcea pereţii să vib…
Proză distinsă cu premiul al II-lea (ex aequo) la Concursul național de proză scurtă SF Helion 2017. Când am participat la prima cursă de cronomotociclete, am ocupat un modest loc treisprezece. Ghinion, ar spune unii, dar aveam numa…
Emil, spițerul, proaspăt întors din Poznan, m-a ameninţat pe bune, foarte serios. Uite-așa, pe nepusă masă. Domnule să nu zici că nu ţi-am zis, o să încep să sap în grădină şi e vai şi-amar de poponeaţa dumitale dacă nu dau peste argin…
─ Nu știu ce să spun, George. Nu-mi inspiră deloc încredere. Ești sigur că asta e adresa? Bărbatul de la volanul mașinii își verifică telefonul, apoi miji ochii și privi îndelung casa. ─ Recunosc că arată un pic ciudat, zise el,…
– Cred că am murit. Peter încercă să-și dea o palmă și izbi în cască. Așa ceva nu e posibil. Se oprise din rostogolire în fața unei porți gigantice care părea că se sprijină pe nimic și era atât de înaltă încât nu-i vedea vârful. Ad…
Proză distinsă cu premiul al III-lea (ex aequo) la Concursul național de proză scurtă SF Helion 2017. Rudolf Schneider putea aduce pe lume câte cinci, șase copii pe zi. Un tip șters, înalt, apatic cu pielea netedă, părul alb începus…
Pe măsură ce energia revine la parametrii nominali, instalațiile repornesc silențios. Profesorul Ionesco trece, mândră și imperturbabilă, printre căștile albastre care au năpădit centrul. Borozov o așteaptă pe esplanada care dă în cent…