Cred că mi-am luat-o astăzi. Am ieșit pe înserat. Ploua și totuși am făcut-o. Speram măcar la un client, dar nimic. Am fost în La Chapelle, în Cambrai, la catacombe, parcă i-a înghițit pământul. Le-a trecut la toți cheful de sex murdar? Sunt în Chateau-Rouge. Tună. O iau pe o stradă neluminată. Merg la pas. Apa mi-a întins machiajul, mi-a muiat rochia și a lipit-o de corp, picăturile se scurg printre sâni, o iau în jos spre pântec, sunt reci și îmi dau fiori pe șira spinării, în timp ce își continuă plimbarea de-a lungul picioarelor până în pantofii cu toc. La lumina unui fulger văd umbra. Nu trebuie să intru în panică. Mă apucă, cu putere, din spate și mă lipește cu fața de un perete. Mă doare obrazul. Mă zbat. Simt răceala cuțitului pe ceafă. Sau cred că e cuțit. Nu scoate o vorbă. I se aude doar respirația din ce în ce mai greoaie. Trebuie să fac ceva. Nu mă pot mișca. Gândește-te sau vrei să mori ca proasta? Mă smuncește, mă apleacă de spate și îmi ridică rochia. O palmă puternică peste fese mă face să icnesc. Sângele mi se strânge în ochi, cred că de la nervi. Sau teamă? Îmi amintesc de șurubelnița de la portjartier. O pipăi fericită. Nu mi-a căzut. O strecor în palmă și mă întorc brusc.
Soarele pătrunde pe geam. Nici o urmă din ploaia de ieri. Cobor din pat. Sunt îmbrăcată într-o cămașă de noapte aproape inexistentă. Îmi iau cafeaua, ziarul și mă așez pe pervazul ferestrei. Privirile vecinului din casa de vis-à-vis mă dezbracă de tot. Citesc. A fost găsit încă un cadavru, al unui bărbat, pe o stradă rău famată din Paris. Scena crimei este aceeași ca în celelalte cazuri, omul este gol, învelit în flori, iar pe piept îi sunt puse organele genitale. Zâmbesc. Mototolesc jurnalul și îl arunc la gunoi. Mă așez la mașina de scris. Acum pot continua povestea. „Velvet Moon sau Jack the Rripper feminine”. În Franța. Doar câteva nopți în plus și o termin.
