Adamentes Trix adora să fie un pionier.

Cu cincisprezece ani în urmă reușise să fie primul care coborâse din tărâmul astral, unde se mutaseră toate civilizațiile dezvoltate din univers, înapoi pe tărâmul material.

Tărâmul astral permitea creaturilor care locuiau acolo un nivel de confort care nu putea fi atins în lumea materială unde erau cu toții muritori. Oricum, nemurirea combinată cu abilitate Omni-creației de a folosi doar gândul, care era cea mai puternică forță de acolo, începuseră să-l obosească pe Trix. Cu cât trecea timpul, și trecuse ceva timp, cu atât mai plictisit se simțea în forma aia de energie-informație. Deși putea simula cu puterea minții lumea materială și locuirea în ea era, până la urmă, doar o simulare și, în adâncul ființei sale îi era dor de barbaria lumii materiale. Durere, angoasă, tristețe – nici nu-și mai amintea de cât timp nu mai simțise vreuna dintre ele. Cu toate astea se cutremură la simpla lor menționare și empatiza puternic cu ultima civilizație blocată în universul acela dens. Voia să simtă suferință și tristețe încă odată și, odată întors în densitate să se bucure de atmosfera lipsită de griji din sfera astrală, pentru că nu era aici. Mai mult decât atât visa să fie el cel care va conduce umanitatea chinuită către un nou viitor, mai bun.

Sarcina aceasta părea chiar simplă. Trebuie doar să convingă oamenii să comită o sinucidere colectivă și să se revolte în fața deciziei gardienilor astrali care-i trimitea pe cei inconștienți înapoi pe Pământ, astfel încât să se încarneze din nou în trupuri noi.

Dar chiar și cea mai simplă dintre sarcini – iar el era convins că oamenii vor înțelege și-l vor urma fără ezitare – începe tot cu niște pași mici.

Primul dintre ei a fost să materializeze vehiculul spațial și apoi să se materializeze pe el în interiorul lui. Apoi vehiculul a aterizat pe Pământ. Acest pas a fost afectat de obstacole, deoarece oamenii s-au dovedit a fi o specie mai stupidă decât ar fi părut. Înainte de aterizare a fost nevoit să neutralizeze o sumedenie de rachete, lasere și chiar arme cu antiparticule.

În cele din urmă oamenii au renunțat și, până la urmă, totul a fost bine și frumos. A fost nevoie doar de puțină bunăvoință.

Apoi a fost nevoit să participe la o mulțime de întâlniri plictisitoare cu oameni foarte importanți pe care ei îi numeau președinți. Per total aceștia nu erau chiar atât de speciali pe cât se credeau. La o privire atentă s-a dovedit chiar că erau mai proști decât oamenii pe care îi reprezentau.

În fine, fiecare lume avea propriile ei obiceiuri la care ești nevoit să te adaptezi.

Când a fost întrebat de ce a venit a decis să nu dezvăluie adevăratul motiv și a spus să dorește doar să trăiască printre pământeni.

Curând a devenit un cetățean onorat. Locuia într-o vilă superbă cu o piscină plină cu o substanță otrăvitoare numită apă, despre care trebuia să fie foarte atent, căci putea cădea brusc din cer sau, spre oripilarea sa, curgea din robinete.

Nefericirile sale nu s-au oprit acolo. Mulți oameni doreau să-l alunge de pe Pământ. Scriau lucruri oribile pe pereții vilei și uneori aruncau cu sticle de apă în care se aflau cârpe arzând. Ca să pună capac, apa din sticle era mai rea decât cea otrăvitoare, ea izbucnea în flăcări.

Existau totuși și avantaje. Și-a amintit ce înseamnă tristețea, durerea și necazurile. Asta îl bucura teribil pentru că ce a trăit pentru câteva momente în cotidianul lumii materiale îl va face fericit în starea de imortalitate, când se va întoarce în tărâmul astral.

Era invitat în mod regulat la televiziune unde i se luau ceva numit interviuri. Acolo putea să infiltreze în mintea pământenilor cunoștințe noi și să-i pregătească pentru planificata sinucidere colectivă.

Pentru a câștiga mai multă audiență și mai multă simpatie a decis să facă ce fac majoritatea oamenilor…..

 

***

 

Mașini de poliție înconjurau biserica. Înăuntru erau atotputernicii lumii și jurnaliști de la cele mai mari televiziuni, care transmiteau global evenimentul.

Urma să se desfășoare nunta lui Adamentes Trix.

La început au avut loc proteste, cum poate o pământeancă să facă așa ceva cu ciudatul ăsta? Faptul că asemenea creaturi veneau pe Pământ și femeile erau atrase de ei era scandalos. Femeile lor, femeile care aparțineau pământenilor se duceau după extratereștrii!

În cele din urmă Trix, ca să relaxeze atmosfera a dezvălui într-un interviu că nu va fi nici o femeie.

Cei care protestaseră atât de vehement au tăcut. Dar s-au auzit strigăte din partea cealaltă.

Trix e un bulangiu! au strigat ei. Iar Trix s-a întrebat dacă nu erau nebuni, căci el nu folosise niciodată un baston de cauciuc precum polițiștii și nici nu avea de gând să o facă în viitor.

Dar nu era nimic de spus în fața unei asemenea stupizenii, așa că a decis să tacă.

Când a venit, în sfârșit, ziua, toată lumea l-a putut vedea pe micile ecrane pe Adamentes Trix așteptându-și partenerul. Și toată lumea a fost iritată că acesta s-a lăsat foarte mult așteptat.

Într-un final preotul s-a apropiat de extraterestru și a început ceremonia:

‒ Adamentes Trix o/îl iei pe Adamentes Tris aici de față de soț/soție și promiți să o/îl iubești iubești…….., preotul a continuat formula standard.

‒ Da.

‒ Iar tu, Adamentes Trix……., a repetat el formula.

‒ Da.

‒ Vă declar soț și hmm…. soț ori soție, posibil soție și hmm ….soț.

Adamentes Trix a pus un inel pe tentaculul său roz și nunta a luat sfârșit.

Extraterestrul a vărsat o lacrimă mov și a scos un strigăt de bucurie.

Acum e timpul pentru luna de miere.

‒ O să mergem în Hawaii. Și acolo, în timpul uneia dintre multele nopți de beție mă voi auto-insemina. Ce noroc că pământenii mi-au permis să mă căsătoresc cu mine însămi.

Adamentes Trix și-a fluturat voios tentaculele către reporteri și s-a teleportat în Hawaii pentru luna de miere. Se pregătise din timp, comandase o cantitate impresionantă de miere.

Știa că acum e cazul să se odihnească bine, o sarcină importantă îl aștepta.