fuioare de timp cibernetic
se răsucesc
printre degetele noastre
goale pe dinăuntru
câmpia cea albă a muților
strălucește sub luna de fier
împinsă tactic de pe orbită
cu o înclinație de
0,111345 grade
tresar
și-ți zâmbesc
apoi îmi bag mâna înapoi
în costumul etanș
