DESPRE ION PENA (1911-1944), AUTORUL VIZIONAR, CU MULT ÎNAINTEA LUI ORWELL, AL POVESTIRII UTOPICE „MONEDA FANTAZIENILOR”

Am primit la redacția revistei HELION on-line, semnalarea creației literare a unui scriitor român din anii interbelici, Ion Pena. Informațiile despre acest om de cultură din Regatul României le-am primit de la nepotul dinspre mamă al lui Ion Pena, Marin Scarlat.

Sigur că, la o primă lectură a celor primite, am constatat că Ion Pena a fost un scriitor român care și-a adus o importantă contribuție la îmbogățirea patrimoniului literaturii române, însă, așa cum mai mulți scriitori din anii interbelici au fost uitați sau au fost ținuți sub tăcere, la fel s-a întâmplat și cu Pena.

Opera sa se află, neterminată, răspândită prin ziare și gazete literare, iar aducerea la cunoaștere pentru public a unei părți din această operă a lui Ion Pena se datorează nepotului Marin Scarlat, care a scotocit după această operă și a pus-o în circuit în volumul „Scrieri” (Editura „Printech”, 2011), într-o ediție îngrijită de Ion Scarlat și Liliana Scarlat.

Opera scriitorului Ion Pena cuprinde epigrame, poezii, proze, iar în această ediție de Ianuarie a revistei HELION on-line ne vom opri, pe scurt, la una din prozele acestui scriitor, o povestire utopică care se mulează foarte bine pe specificul revistei. Este vorba despre „Moneda fantazienilor”, o interesantă nuvelă de anticipație, poate o distopie, care se apropie de romanul „1984” a lui George Orwell, însă cu mult înainte de Orwell.

Dar înainte de a prezenta această nuvelă, ne vom opri asupra câtorva date biografice legate de Ion Pena.

Ion Pena s-a născut în 25 august 1911 în localitatea Belitori (azi, Troianul), judeţul Teleorman, fiind al cincilea dintre cei şapte copii ai familiei Chiriţă (Firică) Pena şi Alexandra (Polimbiada) Pena.

Destinul nu l-a răsfăţat pe Ion Pena, soarta fiindu-i potrivnică, firul vieţii lui întrerupându-se la vârsta de numai 33 de ani, nedându-i şansa să se realizeze în plan literar pe măsura posibilităţilor şi vocaţiei sale.

Ion Pena a urmat cursurile Şcolii primare în satul natal. A continuat cu Şcoala de Comerţ Elementar din Roşiorii de Vede şi, ulterior, cu Şcoala de Comerţ Superior din Turnu Măgurele.

În calitate de finanţist (perceptor) a funcţionat timp de 4 ani şi 10 luni la Sicheviţa – Caraş Severin (1936 – 1941), ca delegat de agenţie, apoi la Domneşti – Muscel Argeş (1941 – 1943), ca agent administrativ şi în alte localităţi din ţară.

La Sicheviţa, Ion Pena înfiinţează un cămin cultural – „Lumina”, cu sediul în incinta Primăriei, în cadrul căruia susţine numeroase conferinţe pe teme literare, economice, sociale şi financiare, pentru lămurirea sătenilor despre importanţa impozitelor. Donează căminului cultural un aparat de radio pentru audiţii publice, iar bibliotecii din localitate cărţi în valoare de câteva mii de lei.

La Domneşti, prin intermediul bibliotecii locale, căreia îi va atribui la 1 martie 1941 numele de „Biblioteca modernă”, şi cu sprijinul tineretului din comună, caută să satisfacă cerinţele de lectură ale localnicilor, implicându-se puternic în activitatea de culturalizare a sătenilor. Este considerat primul bibliotecar din Domneşti. De aici, (din Domneşti), este mobilizat pe front și, după ce-şi făcuse datoria de bun funcţionar al statului, îşi face şi datoria de apărător al gliei strămoşeşti, intrând în rândul Eroilor Neamului.

Începând de la vârsta de 17 ani, se apleacă asupra scrisului, iar publicistic debutează în 15 aprilie 1932 cu poezia „Alpinism” (scrisă în 1928) în revista SO4H2 din Turnu Măgurele și, mai târziu, colaborează cu mai multe ziare și reviste, printre care amintim aici, „Slove de foc” (din satul natal), la „Drum” şi „Lumina poporului” (din Roşiorii de Vede), „Teleormanul”, „Graiul tineretului”, „Oltul” (din judeţ), la „Epigrama”, „Păcală”, „Prepoem”, „Vremea”, „Universul literar”, „România” (din Bucureşti); „Zarathustra” (din Buzău) şi altele.

Ion Pena a colaborat şi la ziarul „Graiul tineretului” din Turnu Măgurele, organ al Partidului Naţional Ţărănesc, iar ca urmare a acestor colaborări şi a faptului că a fost membru şi susţinător al P.N.Ţ. şi prieten cu conducătorii acestuia din Domneşti, au făcut ca el să figureze în catalogul alfabetic al cărţilor care au constituit „Fondul special – interzise” în perioada comunistă, 1945 – 1989, catalog aflat în Biblioteca Naţională a României.

Ion Pena nu a fost iubit de bolşevici, care l-au urmărit pentru a-l intimida din cauza colaborării sale cu epigrame la revista antibolşevică bucureşteană „Păcală”,

dar, în acelaşi timp, se delimita de „exclusivismul rasei şi culturii germane”, aşa cum reiese din articolul cu acelaşi titlu, publicat în revista „SO4H2” (1932 an II, nr. 7-8 – Turnu Măgurele), „articol în care dă dovadă şi de o teribilă acuitate şi forţă atitudinală, dar şi de certe calităţi de jurnalist”.

A fost colaborator (cu epigrame, poezii, reportaje) al revistei de clară orientare legionară „Prepoem” şi, astfel, îl vom găsi menţionat în „Bibliografia operelor autorilor legionari”, apărută, în 1993, în editura „Libertatea” din Jacksonville – SUA, alături de Emil Cioran, Petre Ţuţea, Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr şi alţii 5).

„Nu avea predilecţie pentru cultul legionar”, aşa cum afirma Luca Ionescu din Domneşti – Argeş, cel ce între 1940 – 1942 s-a cunoscut cu poetul (afirmaţie făcută în emisiunea de evocare a lui Ion Pena la postul de radio „Impact 94,4 FM” din Roşiorii de Vede, în 24 august 2001, în ajunul împlinirii a 90 de ani de la naşterea scriitorului).

Publicaţiile sau scrierile considerate, de regimul instaurat în România după al doilea război mondial, „incomode” au fost condamnate de reprezentanții acestui regim la distrugere, multe dintre acestea fiind arse sau topite, fie trecute în diverse fonduri secrete: fondul D („documentar” – accesibil doar anumitor specialişti, cu aprobare), fondul S („special” – aproape inaccesibil) şi altele.

Totuși, în mod surprinzător (de fapt, se produsese „dezgheţul ideologic”), îl găsim antologat în „Epigramişti români de ieri şi de azi”, volum apărut în 1975 în Editura „Eminescu”, sub îngrijirea lui N. Crevedia. De asemenea îl aflăm înscris şi în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui George Călinescu – 1982 – Editura Minerva (de altfel, în această „Istorie” îl găsim menţionat încă în ediţia din anul 1941).

Ion Pena moare de tânăr, în urma unui accident de maşină, grav rănit, cu organismul bolnav şi slăbit, nu mai poate ţine piept morţii, care-l răpune la 29 iulie 1944. Moartea lui survine în Spitalul Militar din Alba Iulia. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor din această localitate.

Revenind la creația în proză a scriitorului Ion Pena, ne vom opri în cele ce urmează la nuvela utopică „Moneda fantazienilor”, nuvelă publicată, în prima ei parte, în ziarul „Drum” din Roşiorii de Vede, în anul 1937, în care naratorul, vorbind la persoana I și explicând cum a ajuns în Fantazia (care, anticipează izbitor România lui Ceaușescu), descrie felul în care manipularea monedei naționale, fanul, a creat o economie artificială, în aparență sănătoasă, dar care nu putea decât să ducă la aservirea totală a populației.

Urmează colectivizările, confiscările și dictatura comunistă, toate acestea anticipate înainte de război.

Naratorul (pretins englez) ajunge într-o țară răvășită (cum avea să fie România după al doilea război mondial), dar pe care guvernanții o ridică economic printr-un nou sistem monetar, însă până să ajungem la reforma financiară, partea a doua a distopiei fantaziene a lui Ion Pena ne prezintă, deja în 1937, o anticipare a preluării puterii de către comuniști, organizați într-o structură numită Consiliul Salvării Naţionale (nume ce anticipează nu doar PCR, dar și FSN-ul lui Iliescu), care purcede de îndată la exproprieri.

Ion Pena anticipează, în 1937, cu o exactitate impresionantă, colectivizarea ca începând din 1955 și încheindu-se în 1960, când practic totalitatea pământului va fi fost împărțită între cooperative agricole – „Coop”.

Inventivitatea și premoniția autorului prind avânt în nuvelă, astfel că în aceasta regăsim un termen care se va încetățeni după cel de-al doilea război mondial – „chiabur”, care în viziunea comunistă, era acel țăran care, indiferent de suprafața de teren avută, folosea forța de muncă salariată și constituia adevăratul inamic, „dușmanul poporului”, iar legat de industria Fantaziei, în „Moneda fantazienilor”, aceasta își are începutul după 1990, perioadă în care se cunoaște acum că, în România, industria de fier vechi creată de vechiul regim comunist a fost sfârșită.

Manuscrisul acestei nuvele a fost pus de regimul comunist la „fondul special”, fără accesul cititorilor, nici chiar al specialiștilor, Ion Pena suferind, așadar, din nou interzicerea operei sale, cu astfel de practici confruntându-se și în anii mișcării legionare, acel regim totalitar cenzurând creațiile omului de litere Ion Pena.

Ion Pena a fost comparat de unii critici cu George Orwell, deși își publicase mai înainte decât Orwell nuvela utopică, în obscuritate românească interbelică totală.

Pentru a face cunoscută nuvela „Moneda fantazienilor”, vom încerca să o publicăm, în totalitate (în mai multe episoade) sau în fragment, în edițiile viitoare ale revistei HELION on-line.

Sigur, acum, în încheierea acestei scurte prezentări a lui Ion Pena, apreciem și noi efortul celor doi nepoți ai omului de litere interbelic, Marin și Ion Scarlat, care au depus eforturi să scoată la lumină, pentru public, creația literară a, pe nedrept uitatului, Ion Pena, prin urmașii săi, publicul iubitor de literatură având prilejul să-l redescopere pe Marele Uitat.

Pentru că ne-a pus la dispoziție materialele informative despre Ion Pena, domnului Marin Scarlat, îi mulțumim!