Silviu Genescu este un tip calm, pacifist, bonom, un prieten bun pe care l-am întâlnit cu mai bine de 40 de ani în urmă, mai exact în toamna lui 1982, în cadrul clubului de arte și literatură Științifico Fantastică Helion.
Atunci când l-am cunoscut, Silviu Genescu avea deja povestiri publicate și era o figură marcantă a SF-ului timișorean și așa a și rămas până în ziua de astăzi. Îmi amintesc cu plăcere de conversațiile cu el, nu numai în ședințele clubului Helion sau HG Wells, ci și în întâlnirile ad-hoc, unele chiar la terasele si berăriile timișorene ale acelor vremuri, mă refer, în special, la cele de dinainte de anii 1990. Îmi povestea de proiectele sale, uneori cu lux de amănunte, avea această capacitate de a imagina totul înainte de a așterne pe hârtie. Mai avea și acces la tot felul de cărți din universul SF anglo-saxon pe care le citea în original, fiind un bun cunoscător al limbii engleze, ceea ce, cel puțin pentru mine, îi crea o aură de guru în domeniu. Și-mi făcea rezumate. Voiam să fiu ca el, voiam să ajung ca el. Cel puțin în acei ani de început. Mai avea și o mașină de scris Erika, DDR-istă, o variantă tehnologică destul de nouă pentru care mulți l-am invidiat. Probabil, pe atunci, îmi imaginam că dacă foloseai o mașină de scris cool, deja scriai mai bine literatură. Și poate nu eram chiar atât de departe de adevăr. Deși, marii clasici ai literaturii și-au scris capodoperele cu pana și penița.

Silviu Genescu este un bun jurnalist, unii poate-și mai amintesc de el pe când ținea rubrica externă a cotidianului Timișoara, la care a ajuns redactor șef adjunct, apoi redactor la Agenda zilei, un foarte bun promotor al SF-lui, un scriitor SF galonat și un traducător profesionist din engleză în română. Printre altele, el este cel care a tradus Urzeala tronurilor și Festinul Ciorilor de George R.R. Martin, ca să vă faceți o idee. Foarte cunoscut și popular în mișcarea SF românească de ieri și de azi.
Ultima sa carte este o antologie de nuvele și povestiri și se numește Desprindere lentă. Nuvela care dă numele volumului a fost premiată la ROMcon-ul din anul acesta la secțiunea de cea mai bună nuvelă a anului 2023, pe care o puteți citi integral în acest număr. Mulțumim, Silviu Genescu. De altfel, Silviu a mai publicat într-un alt număr Helion SF online (139) o avanpremieră a volumului său, cuprinzând povestirea Celălalt Benoit.
În nuvela Desprindere lentă (despre care am aflat, atât de la autor, cât și de la editorul lui, Mugur Cornilă, că va fi transformată într-un roman) ne vorbește despre o navă prinsă într-o bulă spațială în timp ce caută o scurtătură în spațiu-timp (o gaură de vierme) pentru a găsi o evadare din universul nostru care se crede că, în cele din urmă, se va sfârși.
Mi-a plăcut atât de mult acest volum de hard SF, marca Silviu Genescu, încât am scris o piesă muzicală cu același nume, Desprindere lentă, și i-am dedicat-o… Vă invit să o ascultați!

 

 

Pentru cei interesați, volumul poate fi cumpărat de pe mai multe platforme comerciale, cel mai simplu chiar de pe site-ul editurii Eagle https://edituraeagle.ro/product/desprindere-lenta/

Tot pentru cei interesați, iată câteva interviuri date de Silviu Genescu de-a lungul anilor:

Cu Judit Lörinczy: https://www.srsff.ro/2012/03/judit-lorinczy-sfmag-ungaria-interviu-cu-silviu-genescu/

Editura Nemira: https://blog.nemira.ro/sa-cunoastem-traducatorii-cartii-inferno

El mai apare și în Cartea interviurilor SF, de Lucian Vasile Szabo, Editura Tritonic 2018

Iar pentru cei care vor să știe mai multe din biografia lui Silviu, îi invit pe Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Silviu_Genescu

Pe lângă volumele de autor, amintesc romanul T de la sfârșit (1994, Editura Marineasa), volumul de proză scurtă Rock me Adolf Adolf Adolf (2008, Editura Bastion) și, desigur, volumul în discuție Desprindere lentă (2023, Editura Eagle), Silviu Genescu a colaborat și colaborează cu foarte multe publicații (reviste, fanzine, almanahuri, volume comune și antologii), atât tipărite cât și on-line. Am avut satisfacția și bucuria să fiu și eu în cuprinsul unor astfel de publicații, alături de el, sau să publicăm la aceleași edituri.