Nu știm de ce locuim pe această planetă, ca să speculez un laitmotiv din serialul SF „Silo”. Nu știm cine ne-a lăsat aici, cine au fost cei dinaintea noastră și nici cine sunt sau au fost cei care ne-au creat. Pământul, alături de sistemul nostru solar, are o vechime de 4.6 miliarde de ani și s-a format prin colapsul gravitațional al unui fragment de nor molecular gigantic întins pe o lungime de 65 de ani lumină. Se pare că viața biologică s-a dezvoltat aproape imediat (după răcirea scoarței terestre și formarea oceanelor). O istorie impresionant de lungă și nu mai puțin interesantă.
Nici nu știm de ce tot ceea ce ne înconjoară e așa cum e. De ce numerele sunt infinite. De ce există această barieră de spațiu între noi și alte lumi. De ce între sitemele solare și, mai ales, între galaxii sunt distanțe pe care nu le putem parcurge. Nu știm, cel puțin oficial, ce alte ființe inteligente de pe alte planete sunt la curent de existența noastră, ne vizitează eventual sau ne observă. Pe ce treaptă de dezvoltare și evoluție au ajuns, științific, tehnologic, social.
Nu știm de ce trăim un număr finit de ani când, practic, o celulă se poate replica la infinit. Nu știm de ce am devenit ființe raționale cu conștiință, emoții și simț artistic și cui îi folosește acest lucru.
Dar, într-o bună zi, vom răspunde la toate aceste întrebări și atunci lucrurile, probabil, se vor schimba.
Sound of the changing universe (Muzica universului în schimbare)
este noua rubrică permanentă a revistei Helion online pe care, dragi iubitori de SF, o propun începând cu acest număr.
Rubrica va însemna scurte compoziții muzicale, muzică electronică din diverse genuri. EDM, electronic rock, dar mai ales ambientală, space, science și science fiction… cu durate de sub un minut, peste un minut, sub două minute, peste două minute, sub trei minute și așa mai departe, însoțite de o scurtă istorie, poveste, micro poveste sau o prezentare scrisă. Din care veți afla ce, cum, unde și când. Iar uneori cine sau care. Iar alteori de ce.
De ce nu analog, de ce digital, de exemplu. De ce nu o rubrică permanentă pe o pagină personală, canal radio, you tube sau orice altă variantă? De ce acum, de ce tocmai acum, sau de ce numai acum?
Veți afla și înțelege istorii din civilizații trecute ale Pământului sau a unora din afara Pământului, cultură și biologie extraterestră, obiceiuri, conflicte civile și armate trecute și prezente, tehnologii, viitoare tehnologii sau viitoare evenimente, planuri, obiective. Alteori, doar simple teorii sau speculații științifice. Iar alteori evenimante banale petrecute pe planete sau sateliți ale acestora din sisteme stelare apropiate sau mai depărtate de noi.
Compozițiile muzicale vor fi (unele) în primă audiție, sau (altele) deja prezentate cu alte ocazii (festivaluri de muzică, lecturi la Clubul Helion, recitaluri, cenacluri de poezie), în format MP3. Recomandarea mea e să fie ascultate cu căști audio, diferențele de calitate ale sunetului fiind importante.
Sper să vă placă, să intrați cât mai des pe paginile revistei și să lăsați eventuale comentarii, observații, întrebări, idei, nedumeriri, oferte de colaborare… sau aprecieri, de ce nu.
Vă mulțumesc pentru îngăduință și încredere,
Costel Baboș
Prima compoziție muzicală cu care voi debuta în revista Helion se numește Stardust collection. În românește aș traduce simplu cu Praf de stele. Face parte dintr-o colecție de10 piese suplimentare (bonus) la proiectul 22 short stories about the Universe (22 de povestiri despre univers) la care încă lucrez.
Despre praful sau pulberea stelară s-a scris destul de mult și, cu certitudine, se vor mai scrie articole științifice care să ateste și să explice în detaliu istoria, apariția, compoziția, structura, geometria, proprietățile, importanța* și tot felul de clasificări ale prafului stelar. S-au filmat și câteva documentare și, mai nou, vedem tot mai multe fotografii ale spațiului extraterestru luate prin Hubble Space Telescope sau de mai recentul telescop lansat la sfârșitul anului 2021 (The James Webb Space Telescope) din care, alături de aglomerațiile de stele**, norii de gaz și praf stelar sunt printre cele mai spectaculoase imagini (vezi foto).
*Se știe că toată materia din care e alcătuit un om (desigur, nu numai omul) vine din stele care au explodat cu multe miliarde de ani în urmă.
** Stelele sunt obiecte cosmice gigantice. Peste 99% din masa sistemului nostru solar se află în Soare, ca să dau un exemplu. În interiorul unei stele gravitația e atât de puternică încât materia începe să se prăbușească în ea însăși provocând creșterea temperaturii, a presiunii și a densității. Pentru a contracara acest fenomen, au loc reacții de fuziune nucleară cu degajari de energii enorme, astfel stelele devin stabile și vor sta în acest echilibru cu gravitația până ce rămân fără combustibil și explodează. În cazul stelelor foarte mari, aceste explozii le numim supernove. Norii de gaz rezultat și praful stelar vor constitui materia primă pentru formarea altor stele cu toate planetele și celelalte corpuri fizice, sateliți, comete, asteroizi și meteoriți ce compun un sistem solar similar cu al nostru.
Piesa muzicală Stardust collection este un salut, un imn sau, dacă vreți, o celebrare a acestui aluat cosmic din care toate s-au făcut (aici cu sensul de zămislit), incluzând organismele vii biologice printre care și noi, ființele umane.
Piesa se intinde pe exact două minute și e scrisă in Re major, o excepție. De regulă, ca și game majore, folosesc Do major, Fa major, Mi bemol sau Si bemol.
Vă urez audiție plăcută!
Stardust collection is part of a larger project in working progress: „22 short stories about Universe”.
The track emphasize the importance of cosmic dust composed of chemical elements and substances that all the planetary systems are made of, including biologic life and, ultimately, the human being.
The Orion Nebula is a picture book of star formation, from the massive, young stars shaping the nebula to the pillars of dense gas that may be the homes of budding stars. The Trapezium resides in the bright central region. Ultraviolet light unleashed by these stars carves a cavity in the emission nebula and disrupts the growth of hundreds of smaller stars. Credits: NASA,ESA, M. Robberto (STScI/ESA) and the Hubble Space Telescope Orion Treasury Project Team
The Helix Nebula is an example of a planetary nebula. Though it looks like a bubble or eye from Earth’s point of view, the Helix is actually a trillion-mile-long tunnel of glowing gases. In its center lies a white dwarf star. Credits: NASA, NOAO, ESA, the Hubble Helix Nebula Team, M. Meixner (STScI), and T.A. Rector (NRAO)
Filaments of gas and dust left behind by an exploded star make up the Crab Nebula. The remains of the star, a pulsar, emit the blue glow in the center of the supernova remnant. Credits: NASA, ESA, J. Hester and A. Loll (Arizona State University)
These opaque, dark knots of gas and dust called „Bok globules” are absorbing light in the center of the nearby emission nebula and star-forming region, NGC 281. Bok globules may form stars, or may eventually dissipate. Credits: NASA, ESA, and The Hubble Heritage Team (STScI/AURA); Acknowledgment: P. McCullough (STScI)
