Marea Pată Roșie a lui Jupiter este o furtună care a răvășit de sute de ani, a fost observat pentru prima dată de Gian Domenico Cassini în 1665 și, cu excepția unei perioade cuprinse între 1713 și 1830, a fost observat continuu de atunci. Chiar dacă furtuna lui Cassini nu este cea pe care o vedem astăzi, pata roșie actuală există de aproape două secole. În timp ce marile furtuni apar din când în când pe Saturn și pe alte planete gazoase, ele nu au puterea de rezistență a marii furtuni a lui Jupiter, sau, mă rog, așa se crede în lumea științei de azi.
Pata lui Jupiter este proeminentă datorită culorii sale roșu intens, care iese în evidență față de culoarea palidă a planetei în lumina vizibilă, dar încă nu se cunoaște originea colorării sale, dar se știe că furtuna atrage molecule din adâncul atmosferei lui Jupiter, iar lumina ultravioletă care interacționează cu aceste molecule ar putea crea toline (varietate de compuși organici formați prin iradierea cu raze ultraviolete solare sau cosmice de carbon simplu) maro-roșiatice, așa cum se vede în atmosfera lui Titan. Fără aspectul său cu contrast ridicat, s-ar putea să nu am fi descoperit pata roșie până în vremuri mai moderne.
Saturn are și furtuni mari din când în când, cea mai recentă apariție manifestându-se în timpul misiunii Cassini-Huygens, când o dâră de alb a străpuns atmosfera lui Saturn și a fost numită Marea Pată Albă, un loc similar fiind observat de Telescopul Spațial Hubble în 1994. Observațiile furtunilor albe pe Saturn au fost înregistrate încă din 1876 și se credea că sunt furtuni separate, deoarece au fost observate la diferite latitudini. Furtunile apar la fiecare 20-30 de ani, iar fiecare furtună durează doar câțiva ani, însă un nou studiu publicat în „Science Advances” descoperă că aceste furtuni durează mult mai mult decât atât.
„În loc să observe Saturn în spectrul vizibil, echipa a analizat observațiile radio capturate de Very Large Array. Atmosfera superioară a lui Saturn este în mare măsură transparentă pentru lumina radio, astfel încât permite astronomilor să vadă mult mai adânc în atmosfera lui Saturn. Echipa a descoperit perturbări în straturile profunde ale atmosferei lui Saturn, în special prin abundența amoniacului, care este o componentă cheie a Marilor Pete Albe. Aceste perturbări apar la latitudini corelate cu apariția furtunilor din trecut. Aceasta înseamnă că marile furtuni periodice ale lui Saturn agită atmosfera planetei timp de zeci de ani. Echipa a descoperit chiar și o bandă de perturbare care nu se potrivește cu observațiile cunoscute și este probabil de la o furtună anterioară celei din 1876. Se pare că rămășițele furtunilor lui Saturn pot persista timp de secole”, scrie publicația on-line universetoday.com.
Urmează ca observațiile ulterioare să dezvăluie indicii despre cum apar aceste furtuni pe Saturn. Următoarea furtună mare ar putea apărea în câțiva ani, iar cu radioastronomia s-ar putea observa modul în care straturile adânci ale lui Saturn dau naștere furtunilor pe suprafața planetei.
Fotografii preluate de pe universetoday.com
