În 11 iulie 2023 a trecut la cele veșnice remarcabilul anglicanist, profesor Virgil Stanciu. Născut la Blaj, în ziua de 4 noiembrie a anului 1941, în familia profesorului de limba română Virgil Stanciu și a profesoarei de limba latină Margareta (n. Sabău), distinsul om de litere a urmat studiile elementare și medii la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj, apoi a studiat la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, secția engleză-română (1959-1964), în anul 1974 obținând titlul de „Doctor” în filologie al Universității din Cluj cu teza „Thomas Wolfe, romancier american la început de secol”.

După absolvirea facultății a intrat în învățământul superior, lucrând mai întâi ca preparator la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1964-1965), apoi ca preparator la Institutul Agronomic din Cluj (1965-1966) și în cele din urmă ca asistent (1966-1972), lector (1972-1981), conferențiar (1981-1990) și profesor (1990-2007) la Catedra de filologie germanică a Facultății de Litere din cadrul Universității din Cluj. A predat cursurile de Literatura si civilizația engleză, Literatura americană, Limba engleză curs practic, Studii culturale americane și Studii culturale irlandeze. A fost în două rânduri șef al Catedrei de filologie germanică (1990-1992, 2000-2007). A urmat studii de specializare în limba engleză ca bursier ACLS la University of North Carolina at Chapel Hill (1971-1972), precum și în Anglia (1970; 1979) și Irlanda (1999), a predat ca lector la School of Slavonic and East European Studies din cadrul University of London (1990-1992) și ca prof. invitat la University of Nevada din Reno (2003).

A desfășurat o bogată activitate științifică, a publicat în 1977 volumul „Orientări în literatura Sudului american” și a abordat în studiile ulterioare istoria literaturii engleze, acordând atenție în special perioadei fin-de-siècle și începutului secolului al XX-lea, dar analizând și texte literare ale altor epoci. A încercat să insufle studenților săi cunoașterea la nivel practic a limbii engleze.

„Ne luăm bun de la cel care a fost un remarcabil anglist, un mare intelectual și un bun coleg, profesorul Virgil Stanciu (1942-2023), membru de vază al Catedrei de Limba și Literatura Engleză de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Virgil Stanciu (sau Bill, cum îi spuneam noi, prietenii) s-a impus nu numai ca un cercetător atent al literaturii anglo-saxone, ci și ca un talentat traducător și un distins cadru didactic, mereu deschis față de cei care manifestau interes pentru civilizația britanică sau americană. În sălile de clasă, prezentările sale captivante transformau operele clasice în adevărate capodopere vii. Fiecare roman, fiecare poem sau piesă de teatru a prins viață sub îndrumarea sa, o altă viață decât cea cunoscută până atunci, revelând profunzimea și frumusețea tainelor ascunse în lumea ficțională. (…).

Drumul tău s-a sfârșit aici, dragă Bill Stanciu, dar amintirea ta de călăuzitor înțelept este vie în sufletele noastre.

Ne-ai învățat să apreciem frumusețea literaturii și să găsim, imitându-te ca pe un talentat explorator al cuvintelor, găsind o mereu nouă semnificație în vorbele rostite sau scrise. Moștenirea ta va continua să trăiască prin studenții și colegii pe care i-ai inspirat, iar lucrările tale academice vor rămâne izvoare de cunoaștere nelimitată pentru generațiile viitoare. Odihnește-te în pace, profesor prea iubit, îți rămânem recunoscători pentru tot ce ne-ai dăruit!”, a scris, printre altele, Pia Brînzeu, în ediția din luna iulie a revistei „Orizont”.

Virgil Stanciu a debutat cu recenzii literare în 1965 în revista clujeană „Steaua”, colaborând ulterior, de asemenea, cu studii și recenzii literare sau cu traduceri din literatura engleză la revistele „Tribuna”, „Vatra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Familia”, „Studia Universitatis”, Echinox, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Apostrof” și „Literatorul”.

A colaborat la elaborarea Dicționarului scriitorilor români, I-IV (1995-2002), creând cu rigoare științifică portrete ale unor traducători și angliști români. Este autorul primului Dicționar de angliști și americaniști români (2008), care conține numeroase portrete de personalități românești ale acestei ramuri ale filologiei: întemeietori ai anglisticii și americanisticii românești.

Activitatea sa de traducător a fost apreciată prin acordarea unor premii: Premiul pentru traducere la Salonul Cărții din Cluj (1998), Premiul Consiliului Britanic pentru traducere din romanul britanic modern (2000), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (2001), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, pentru traduceri (2003, 2007, 2009). A primit, de asemenea, titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș (2013).