Cum arată o toaletă pe stația spațială?

Să ne imaginăm că suntem pe o stație spațială ca ISS. Totul e diferit, mai nepământean și totuși terestru. Nu ne interesăm de locurile de dormit, de mâncarea specială, de modul în care se face apa o sferă în spațiu și cel în care lacrimile devin bile și nu se preling. Până acum lucruri arhicunoscute. Însă puțini au curiozitatea să afle ce se întâmplă în locul acela unde” și împăratul merge singur”: la toaletă.

Am fost foarte curioasă acum câtva timp să aflu cum arată o toaletă în spațiu și după multe speculații personale,  că ar trebui să fie un obiect îngust, cu vacuum din cauza plutirii materialelor reziduale care ar murdări toata nava….. m-am dat bătută: nu aveam destule informații. Așa că am urmărit un filmuleț de la ESA și am aflat că…..am cam avut dreptate! Toaletele spațiale arată  ca vechile aspiratoare de la hoteluri, niște cilindri destul de înguști și de înalți, cu o gaură mică (cum am și presupus), cu un sistem de colectare a reziduurilor într-o pungă (care apoi vor fi transportate înapoi pe Pământ)și de reciclare a reziduurilor lichide sub forma de apă. Se pare că treaba asta e ceva mai ușoară decât în primul caz și e folosită și în cazul costumelor spațiale. Sincer, mie mi-a zburat gândul la fremeni și apa lor super reciclată, dar asta e alta treabă.

Ceea ce m-a mai făcut să zâmbesc a fost tubulatură de absorbție a mirosului, ” na și la asta s-au gândit, mi-am zis”. Evident, era absolut necesar într-un spațiu atât de mic și de etanș unde nu prea poți să deschizi „geamul”.

Curiozitățile traiului în spațiu sunt haioase și greu de conceput atunci când ești la sol într-un mediu controlat de gravitație, cu lumină solară filtrată prin atmosferă, cu aer produs natural de plante, jos pe Arca Pământ, în opoziție o stație orbitală (oricât de extinsă ar fi) plutind undeva în spațiu, în vidul suprem.

Foto: wikipedia.org