Exoplanetele nu au din partea comunității astronomilor o singură metodă de clasificare. N.A.S.A. le grupează în patru clasificări: giganți gazoși, super-Pământuri, neptunieni și terestre. Un tip de exoplanetă care nu este adesea menționat este planeta „coajă de ou”, care a atras atenția cercetătorilor pentru că are cruste subțiri și fragile, fără munți și fără plăci tectonice.

Planetele „coajă de ou” sunt rare, din câte știu astronomii și au fost identificate doar câteva. Potrivit unei noi lucrări intitulate „Efectele parametrilor planetari și stelari asupra grosimii litosferice fragile” și publicată în „Journal of Geophysical Research: Planets”, cel are autor principal pe Paul Byrne, profesor asociat de Științele Pământului și Planetare, la Trinity College, Dublin, trei au fost găsite în studiile exoplanetelor.

Există dovezi puternice că tectonica plăcilor este o cerință necesară pentru ca ele să fie locuite. Și întrucât o parte a atenției vânătorilor de exoplanete este găsirea de lumi asemănătoare Pământului, tectonica plăcilor este o cheie.„Înțelegerea, dacă aveți posibilitatea, unei tectonici a plăcilor, este un lucru foarte important de știut despre o lume, deoarece tectonica plăcilor poate fi necesară pentru ca o planetă stâncoasă mare să fie locuibilă. Prin urmare, este deosebit de important atunci când vorbim despre căutarea de lumi asemănătoare Pământului în jurul altor stele și când caracterizăm în general locuibilitatea planetară”, a spus autorul principal Paul Byrne.

Tectonica plăcilor apare atunci când litosfera unei planete este ruptă în bucăți care plutesc în jurul mantalei. Tectonica plăcilor poate ajuta la reglarea temperaturii unei planete prin reciclarea crustei în manta, pe perioade de timp geologice lungi. Reglează atmosfera și ajută la îndepărtarea carbonului, evitând un efect de seră care ar putea face suprafața nelocuibilă. Termenul „zonă locuibilă”, care descrie regiunea din jurul unei stele în care o planetă poate avea apă lichidă, este de obicei calculat incluzând tectonica activă a plăcilor.

O planetă fără plăci tectonice este uneori numită „planeta cu capac stagnant”. Ele apar atunci când mantaua nu este suficient de energică pentru a fractura crusta în bucăți. În schimb, crusta este o singură bucată fragilă care acoperă întreaga suprafață a planetei. În propriul nostru sistem solar, Mercur a fost o planetă cu capac stagnant de miliarde de ani. Unele planete pot prezenta activitate tectonică episodică, unde crusta este imobilă pentru perioade mari geologice de timp.

Potrivit lui Byrne și colegilor săi, grosimea litosferei fragile a unei planete este cheia pentru a înțelege dacă are tectonica plăcilor. Iar grosimea litosferei este dictată nu numai de caracteristicile planetei, ci și de stele gazdă.

„Proeminent în lucrare este conceptul de B.D.T. – tranziție fragil-ductilă. B.D.T. este zona din litosferă în care comportamentul predominant fragil se schimbă la deformare dominant ductilă. În acest termen, ductil înseamnă practic flexibil. Puterea litosferei unei planete depinde în mare măsură de grosimea acesteia, astfel încât cu cât B.D.T. este mai adânc, cu atât crusta este mai puternică.

Mai mulți factori intervin în determinarea grosimii litosferei unei planete. Distanța față de stea, vârsta și masa planetară sunt toate influențate de ea. Dar echipa a descoperit că temperatura suprafeței a jucat un rol mai important”, se arată într-un articol publicat în revista on-line universetoday.com.

Destul de probabil ca numărul de planete care susțin locuibilitatea să fie mic, însă unul dintre factorii care susține locuibilitatea este tectonica plăcilor pe termen lung. Fără asta, este puțin probabil ca viața să dezvolte complexitate.Găsirea vieții în altă parte este o forță motrice primordială în știință. Și pentru acești cercetători, asta se concentrează în jurul planetei Pământ și cât de unică s-ar putea dovedi a fi.

Unul dintre multele lucruri pe care va trebui să le știm este ce tipuri de proprietăți influențează o lume precum Pământul. Și acest studiu ajută la abordarea unei părți din această întrebare, arătând felurile în care acești parametri interacționează, ce alte rezultate ar putea fi posibile și căror lumi ar trebui să le acorde prioritate cercetătorii în studiul cu telescoape de nouă generație.Pe măsură ce telescoape mai puternice vor veni on-line, astronomii vor putea în cele din urmă să observe exoplanetele mult mai îndeaproape.

Autorii spun că, deja,cunosc trei dintre aceste planete cu coajă de ou: TOI-1235 b , HD 136352 b , și L 168-9 b . Toate sunt foarte aproape de stelele lor și sunt, probabil, mult prea fierbinți pentru a fi locuibile, indiferent dacă au plăci tectonice sau nu. Întrebarea este dacă aceste trei planete cu coajă de ou ar trebui să fie punctul central al observației în viitor: „Propunem ca aceste planete să fie examinate cu telescoape spațiale planificate și viitoare pentru a testa dacă modelele noastre sunt corecte”, scriu autorii lucrării „Efectele parametrilor planetari și stelari asupra grosimii litosferice fragile”, iar dacă modelele sunt corecte, căutarea planetelor locuibile va face încă un pas înainte.

 

Foto: www.universetoday.com