Mesajul din cărțile mele; dragostea de viață, bucuria de a trăi

Cine esti tu, Florin Giurcă?

Sunt un băiat de la țară, care în adolescență și-a făcut multe visuri, de care a uitat la maturitate, pentru ca acum, după 65 de ani, să fie asaltat de idei de dezvoltare personală care mai de care mai năstrușnice. Cine altcineva s-ar fi apucat de scris romane la 60 de ani, când toată viața n-a fost în stare să însăileze o pagină mai de Doamne-ajută? Dar să învețe la 64 programarea de înalt nivel în Java și chiar să o practice profesional? Dar să se apuce la 65 de fitness și de o cură de slăbit – maraton, pentru a da jos burta și a reveni la silueta pe care o avea la 20 de ani? Dar să se apuce, la aceeași vârstă, de pictura la șevalet?

Cum s-ar spune, spre pensie ai mai mult timp pentru tine. Cum ai făcut primii pași spre scris? Care au fost mentorii tăi, cei care te-au inspirat?

Am scris prima povestire publicabilă în 2015. Alexandru Lamba mi-a publicat-o în Gazeta SF. Această primă izbândă mi-a ridicat barierele auto-impuse, cauzate de neîncrederea în mine și după aceea am continuat să scriu cu un fel de fervoare, care acum s-a mai potolit. În 2017 am scris primul roman, Noaptea lemurienilor.

Nu aș fi scris însă nici atunci, dacă nu aș fi avut la activ mai multe tentative eșuate. Încă din anii 90, inspirat de succesul colegului meu de armată și de facultate, C. T. Popescu, am încercat, în zadar, să scriu povestiri SF. Nu a ieșit nimic, nu eram în stare să imaginez un fir epic, să construiesc un personaj. Cum toți colegii mei de generație care s-au consacrat în domeniul scrisului au început să scrie prin anii 80, pentru mine acesta părea să fie un drum cu desăvârșire închis. Am perseverat și, uite, l-am deschis la 60 de ani, în deceniul al doilea al mileniului următor.

Cum îți definești stilul?

Mi-am construit un stil simplu și direct, asemănător firii mele. Nu-mi place să literaturizez. Nu-mi plac frazele ample, savante, prețiozitățile și înfloriturile. Nu aș scrie o frază pe care nu aș putea-o adresa altei persoane, într-o conversație, sau mie însumi, în gând.

Unde te plasezi pe o hartă a preocupărilor personale?

Anul acesta mi-am luat excesiv de multe ore la școală, ceea ce poate însemna un anumit avantaj financiar, dar mi-a redus, practic, la zero timpul liber. Sunt atât de obosit seara, la ora 8, când termin orele, încât abia aștept să mă așez în pat și să dau drumul la televizor. Mă uit îndeosebi pe You Tube, la documentare de istorie și lingvistică. Toate sunt în limba engleză și, trebuie să mărturisesc că, de când fac asta, am reușit, în sfârșit, să înțeleg engleza vorbită și scrisă la un nivel satisfăcător. Documentarele istorice m-au captivat așa de tare, încât mi-am descărcat pe o tabletă cinci sau șase volume de istorie medievală a Europei și a Bizanțului, din care citesc cu multă plăcere. Lecturile astea istorice țin acum locul cărților de beletristică, a tomurilor de Stephen King și a altor saga SF care încă așteaptă să fie citite, pe rafturile bibliotecii.

Mă uit, cu egală plăcere, la seriale Netflix și HboGo.

Merg la sală zilnic, cel puțin o jumătate de oră, dacă am timp, iar în zilele mai libere petrec acolo și o oră, ridicând greutăți pe fundalul sonor al lui Eminem și icniturilor și urletelor bombardierilor tatuați.

Ce muzicieni preferi?

Foarte, foarte mult îmi plac Genesis, Vangelis, Klaus Schulze, Beatles, Pink Floyd, Haggard, Cargo, Therion, Nightwish. Și Beethoven.

Ce gen muzical asculți mai des?

Așa cum reiese din răspunsul anterior, preferințele mele muzicale sunt bipolare. Pe de o parte, îmi plac pacea celestă a simfoniilor clasice și a pieselor de muzică spațială iar pe de alta, energia descătușată a ritmurilor de metal și goth.

Ai putea să descrii lumea, văzută de tine?

Știu că la modă e să vezi viitorul în culori sumbre. Opinia cvasi-generală e că lucrurile merg din rău în mai rău. Mă despart, și în această privință, de aceste pre-concepții. Ca să nu le zic prejudecăți, că nu sună tocmai corect politic. Până una-alta, Uniunea Europeană ne-a salvat continentul de război. Știați că Europa n-a avut, în ultimii 2000 de ani, mai mult de 20 de ani la rând pace? Izvorul tuturor războaielor majore, rivalitatea dintre Franța și Germania, a fost stăvilit, pentru o vreme. Naționalismul revanșard, și el, stopat. Pentru cât mai multă vreme, sper. Războaiele religioase, schismele răsunătoare, sper, apuse pentru totdeauna. Aruncate la groapa de gunoi a istoriei. Imperialismul obraznic, colonialismul, capitalismul sălbatic, tirania, dictatura.

Cei care nu văd lucrurile astea, dau dovadă de o acută lipsă de cultură istorică și civică. Și își închipuie că sparg cerul cu deșteptăciunea teoriilor conspiraționiste, cu opresiunea multinaționalelor și a trusturilor farmaceutice, cu planurile ocultei de decimare a pământenilor.

Unde ți-ar place să trăiești, în ce loc?

Într-un loc cu climă moderată, la malul mării. Nu îmi plac excesele. Nici căldura, nici frigul. Cred că locul în care trăiesc, Constanța, se apropie cel mai mult de acest ideal, date fiind limitările actuale ale posibilităților. Dar, recunosc, mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o insulă din Mediterana. Sicilia sau Sardinia. Știați că în Sardinia se vorbește o limbă din vremea pre-romană? Iar în Țara Bascilor o limbă din epoca pietrei? Nici măcar nu face parte din trunchiul indo-european. Este o limbă unică în lume. Și noi ne mai batem cu pumnul în piept că adevărata limbă latină a fost vorbită de strămoșii noștri daci.

Faci parte dintre cei documentați în istoria veche. Preferi experiențele trăite sau să descoperi experiențele scrise de alții?

Am citit cu multă plăcere cărți de călătorie, amintesc aici Kon Tiki de Thor Heierdahl, Călătoriile căpitanului Cook, Jurnalul expediției la Polul Nord al lui F. Nansen. Tot despre călătorii vorbesc și anumite scrieri literare de ficțiune, care mi-au plăcut la fel de mult: Călătoria lui Nils Holgerson în Suedia, de Selma Lagerlof, Odiseea, atribuită unui Homer, Alchimistul de Coelho. Toate acestea mi-au inoculat o anumită filozofie de viață. Nu sunt un aventurier în spațiul fizic, dar, îmi place să cred că sunt unul în cel spiritual.

Descrie 3 lucruri care ți-au influnțat profund viața sau gândirea.

Armata. M-a rupt brutal din cercul familial, călduț și protector. Înainte eram un ins bleg, lipsit de inițiativă și imaginație, după aceea am devenit tenace și încrâncenat.
Mutarea la Focșani, după terminarea facultății. Un loc unde am zăbovit nepermis de multă vreme, un loc unde nu se întâmplă nimic. Unde nu poți avea alte preocupări decât cum să-ți plătești la termen facturile. Unde un plan precum renovarea apartamentului necesită 10 ani de pregătire. Unde străzile sunt așa de strâmte încât, deși aproape jumătate din populație a emigrat în Italia, acestea sunt veșnic blocate de ambuteiaje.
Mutarea la Constanța, în urmă cu 4 ani. O alegere sinonimă cu eliberarea. Aici, ofertele de muncă sunt de 10 ori mai mari, în profilul meseriei mele, decât în Focșani. Și apoi, fascinația mării – am mai vorbit de ea?

Și îmi imaginez cum ar fi fost viața mea dacă aș fi emigrat în Canada, ca trei sferturi dintre colegii mei de facultate…

Tematica scrisului o alegi tu, sau ți se propune?

La început, am ales-o eu. Pe urmă, mai ales după ce am început colaborarea cu redacția revistei CSF – Colecția Science-Fiction, am avut parte, din ce în ce mai mult, de teme date.

Ce fel de peisaje te inspiră cel mai bine?

Cele cu orizont larg, câmpiile nesfârșite, largul mării, crestele munților. Nu mă atrag locurile înguste, poate este o reminiscență de claustrofobie de care am suferit – și încă mai sufăr.

Care este viziunea ta asupra viitorului civilizației noastre?

Moderat optimistă. Cred că lumea va fi obligată să facă concesii pe terenul hranei naturale și echilibrate. Dezechilibrele nutriționale se vor plăti în boli din ce în ce mai ciudate. Medicina va face eforturi tot mai mari ca să le găsească leacuri în timp din ce în ce mai scurt. Presiunea osmotică a popoarelor care asteaptă să dea năvala la granițele Europei nu va putea fi compensată prea mult timp cu garduri de sârmă ghimpată. Ponderile demografice din Europa se vor inversa în următoarea sută de ani. Dar asta nu va însemna mare lucru. Noile popoare vor copia organizarea statală găsită în Occident și vor face istorie mai departe. Nimic nou sub soare. Am citit istoria medievală a Europei, vă amintiți? Știați câte state medievale au preluat titulatura de Imperiu Roman? Până și ducii Kievului s-au intitulat țari (cezari).

Ce este spațiul pentru tine?

Un loc care există pentru ca omenirea să se fi putut naște și dezvolta. Sunt un creaționist convins. Asta nu mă face să resping evoluționismul, câtuși de puțin. Nu există incompatibilitate între cele două.

Există extratereștri?

Dacă există, sper să nu le fie detectată existența în timpul vieții mele. Nimic, nici din perspectivă naturală, nici teologică nu postulează imposibilitatea existenței lor. Dar, dacă există și dacă vor interacționa la un moment dat cu noi, cred că momentul acela va fi cu adevărat horror. Gândiți-vă numai cât ne-a dat peste cap apariția unui virus nou.

Te-ar influența pozitiv sau negativ existența lor?

Ce poate fi pozitiv în apariția unei entități străine, din toate punctele de vedere, în universul tău? Cine se gândește la mărețe descoperiri culturale sau spirituale, e un romantic întârziat. Va fi doar o luptă pentru existență. Din care nu se știe dacă cei care au avut forța să ajungă până la noi nu ne vor depăși de miliarde de ori pe tărâmul vitalității. Ce e omul, după cum scrie psalmistul, decât o trestie tremurătoare în vânt? Dar încă e bine, să nu ne temem de drobul de sare. Nu ne-a sosit nici o scrisoare de la vreun extraterestru în cutiuța poștală.

Ce mesaje transmite proza ta?

Nu pot scrie o carte care să posede și flux narativ și idei inteligente, în același timp. Gen Alchimistul, ca să înțelegi ce vreau să spun. Dacă m-aș considera artist, aș provoca multe sprâncene să se ridice sarcastic. Nu vreau să le dau prilejul. Probabil nu sunt un nume luat în seamă la masa nominalizărilor la diverse premii.

Dacă ar fi să găsesc un mesaj în cărțile mele, acela este dragostea de viață, bucuria de a trăi.