Așa s-a întâmplat. Peste Africa, ieri dimineață s-a abătut o ploaie roșie, roșie. Elefanții erau roșii, gazelele erau roșii, portocalele erau roșii.
Hendrix din Londra a mâncat una din portocalele înroșite și a leșinat la gura metroului londonez. Îndată ce s-a trezit, în ambulanță, a început să strige numele lui Lenin și a sărit pe geam și s-a dus în fața guvernului cu gând să facă o revoluție.
Francine din Paris a mâncat și ea o portocală roșie și, numaidecât, și-a făcut un partid naționalist pe facebook și aproape că a câștigat alegerile prezidențiale.
La ora asta voturile încă se numără iar polițiștii patrulează pe străzile Parisului cu tanchete și mitraliere.
Gogu din București a mâncat și el niște portocale roșii aduse din Africa de patronii de la Lidl și, la început, n-a simțit chiar nimic.
– Tu simți ceva? a întrebat-o KokambooBalooke pe Miriam Makebaboo din Tripoli în timp ce-i admira pielea de crocodil cu care se înfășurase.
– Tu simți ceva? a întrebat-o Istvan Moghior pe Karina Kadar din Budapesta în timp ce-i admira cosițele blonde pe care briza Dunării i le avânta către cer.
Gogu din București a simțit în cele din urmă așa, mecanic, un fel de greață și s-a pus pe suduit în tramvaiul care îl ducea către Gara de Nord.
Tramvaiul s-a ciocnit cu un microbuz. Microbuzul era plin de niște tip blonzi, solizi, înarmați până-n dinți care se duceau la revoluție în Piața Universității.
Știi care e chestia? Tipii duhneau a votcă și înfulecau portocale roșii, așa, în mod mecanic, ceva de speriat.
Credit art: Alex Ruis – Revolution
