Închipuiți-vă un castel enigmatic. Închipuiți-vă un castelan enigmatic. Închipuiți-vă că toți președinții partidelor politice din România sunt invitați la castel. Castelanul enigmatic conduce lumea din umbră. Nu poți să nu răspunzi invitației sale. Te duci, cum să nu te duci. Așa că toată lumea se duce, în toiul nopții, departe de ochii curioșilor, de gura presei și de senzorilor cu bip, bip pe care SRI i-a primit de la CIA. FSB se dă de ceasul morții dar castelul e înconjurat de un câmp magnetic enigmatic, impenetrabil. Castelanul e culant, cool, haios. Râde tot timpul, pare să fie fericit în felul lui. Nici n-ai cum să fii altfel când conduci ditamai lumea. Dar ce, e de joacă, e de glumit?! Nu e. De aici duc toate firele către Londra, Paris, Washington, Moscova, Tokyo și așa mai departe. De aici vin ordinele către ONU, NATO, FSB, MOSAD, bănci, supermarketuri, fabrici și uzine, șantiere, depoul de trasmvaie din Pipera…Pipera? Păi acolo e vărul castelanului. Vatmanul Gore. Nu se poate! Vatmanul Gore? Aha, de aia vatmanul Gore fumează trabuc la cap de linie. De aia dispare el uneori în subterană, așa, tam nesam. Se duce să ia legătura cu Împărăția din mijlocul Pământului. Împărăția din mijlocul Pământului? Ce chestie, Pământul e gol pe dinăutru! Păi da. Ba, mai mult, e plat. Așa că plat fiind, istoria e mult mai enigmatică decât pare la prima vedere. Hei, dar ce se aude în timpul ședinței secrete când castelanul enigmatic se gândește ce soartă să aleagă pentru Transilvania, pentru Dobrogea și pentru Bucovina. Care ești acolo, mă, strigă, servil, un pesedist, secondat de aproape de un penelist care vrea și el să se remarce în fața castelanului enigmatic. Nici un răspuns. Se aude, doar așa, un plâns de înger. Un înger? Ce să caute aici, printre oameni, un înger? Doar dacă nu cumva l-a trimis însuși…Și dacă e așa, atunci nu cumva totul e o strașnică păcăleală?!
Credit image: QuintusCassius
